Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dezbaterile R.l.: Romanca Laura, "mama" homosexualilor din Stuttgart

» O romanca fugita in RFG pastoreste, de peste 30 de ani, comunitatea gay din Stuttgart. Ea insasi heterosexuala, Laura Halding-Hoppenheit conduce trei cluburi exclusiviste, destinate homosexualilor. » In Romania, ONG ...

Share

Laura Toma 0 comentarii

06.07.2009 - 00:00
» O romanca fugita in RFG pastoreste, de peste 30 de ani, comunitatea gay din Stuttgart. Ea insasi heterosexuala, Laura Halding-Hoppenheit conduce trei cluburi exclusiviste, destinate homosexualilor.

» In Romania, ONG incearca sa-i readuca la heterosexualitate pe cei care se simt atrasi de persoanele de acelasi sex. In 2008, sase romani au incercat sa renunte, printr-o asa-numita terapie, la tentatiile tip homo.

Laura Halding-Hoppenheit este trecuta de 60 de ani, are un baiat si o fata de 37, respectiv 36 de ani, si conduce o retea de cluburi pentru homosexuali in Germania. Dar povestea ei tumultoasa incepe acum mai bine de patru decenii, cand o excursie in afara tarii i-a schimbat radical destinul.
Ca studenta la Istoria si Teoria Artelor, in Bucurestiul anilor ’60, Laura a cunoscut multi homosexuali in timpul "Epocii de Aur". Unii i-au fost colegi, altii profesori si ii insotea frecvent la "ceaiurile" organizate de ei. "Foarte multi oameni de arta, oameni foarte importanti ai acelor vremuri erau homosexuali. Cum ar fi Gabriel Popescu, balerinul, apoi sotia lui Alexandru Vrancea de la Teatrul Sturdza Bulandra. Atunci era chiar sic sa fii homosexual, ca intelectual. Nu era permis, dar nici interzis, erau oarecum tolerati", isi incepe Laura povestea. Facand parte din prima serie de critici de arta pe care regimul i-a lasat sa plece in 1967 in strainatate, Laura a ajuns la Hamburg, unde n-a ezitat sa caute comunitatea de homosexuali. Plecata cu gandul sa dea cu nasul prin muzeele Germaniei de Vest, sa adune impresii si sa isi dea doctoratul, tanara romanca se indragosteste de un student din Hamburg. si astfel, in loc sa-si inceapa doctoratul, va naste doi copii. Primul sau sot a fost un evreu plecat din Bucuresti, dar casnicia n-a durat nici doua luni. "Martorul de la casatorie a fost Halding-Hoppenheit, cel care a devenit al doilea sot al meu, dupa ce, chiar in ziua primei nunti, mi-a cerut sa renunt la rochia de mireasa si sa fug cu el. Dupa sase saptamani ne-am mutat impreuna si am ramas insarcinata." Halding-Hoppenheit era la acea vreme arhitect si redactor-sef la o revista locala. Alaturi de el, Laura si-a crescut copiii, dar a continuat sa se invarta in lumea gay-ilor din Hamburg. Insa in cuplu situatia era cat se poate de bizara. "Ca un amanunt, Halding-Hoppenheit e din Berlin si provine dintr-un neam foarte conservator, care uraste strainii, homosexualii, tot ce e marginal."

"De 30 de ani formam o familie"
Dupa o perioada, romanca paraseste Hamburgul pentru Stuttgart, unde sotul isi muta redactia. Orasul fiind mai mic, ii este usor sa identifice barurile in care homosexualii erau tolerati de ceilalti. In general, era vorba de localuri de subcultura. "Dar, in urma cu fix 33 de ani, s-a intamplat o revolutie: s-a deschis King’s Club, un local mare, numai pentru homosexuali. Cand am intrat am fost fascinata: tot clubul era decorat in rosu-auriu. Era somptuos. Mi-am spus ca acesta va fi locul meu, va fi localul meu. Am avut o intuitie teribila", isi aminteste astazi Laura. Astfel, femeia incepe sa frecventeze seara de seara King’s Club. La acea vreme clubul era si un forum de discutii aprinse, intrucat membrii comunitatii gay luptau pentru desfiintarea paragrafului din lege care le interzicea contactul sexual, impus inca din perioada nazista. Totul se desfasura inca sub o anumita discretie. Clubul se deschidea la ora 22.00, reclama luminoasa de la intrare zacea in general nefolosita pentru a nu atrage prea mult atentia, iar clientii isi parcau masinile pe stradute laturalnice. Asta, desi localul functiona legal. "Atunci am inceput sa-i ajut cateva ore pe zi in club. De altfel, prezenta mea era privita ca o revolutie, pentru ca femeile erau extrem de putine in acea lume. Insa sentimentul comun era ca formam o familie, iar el s-a pastrat asa pana acum."

"El s-a despartit de barbatul lui, eu de sotul meu"
Insa nu dupa mult timp de la deschiderea clubului, romanca traieste o aventura speciala: se indragosteste de patronul stabilimentului, Thomas, un homosexual declarat. "El traia la vremea respectiva cu prietenul lui. Era un barbat foarte frumos, dar s-a indragostit de mine si eu de el. Apoi, s-a despartit de iubitul sau, iar eu m-am despartit de sotul meu si am trait aproape 28 de ani impreuna, pana recent, cand a decedat." Femeia recunoaste ca nu i-a fost prea simplu sa convietuiasca alaturi de un homosexual, chiar daca aceasta a fost cea mai fericita casnicie a sa. Vara, Thomas pleca singur in vacante si isi insela cu voie sotia cu alti barbati pe care ii intalnea in voiaj. "Acasa nu avea voie sa calce stramb. Totusi, cand revenea din vacanta, cutia postala se umplea de scrisori de la iubitii sai de ocazie. Era ca atunci cand lucrezi intr-o fabrica de ciocolata, esti tentat sa gusti. Thomas lucra in aceasta fabrica, avea materia prima, dar eu ii atrageam atentia sa nu guste", isi povesteste Laura, metaforic, relatia.
In urma cu 20 de ani insa, sotul ei s-a retras din King’s Club, pentru a intra in industria hoteliera, iar Laura a preluat afacerea. La scurt timp, a dezvoltat-o, deschizand un nou local, Laura’s Club, iar dupa cativa ani un altul, destinat homosexualilor de varsta a treia.
Astazi, in schimb, atitudinea toleranta fata de comunitatea gay a determinat, cel putin in Stuttgart, inmultirea localurilor de profil. Concurenta e acerba, dar sunt si vesti bune. "Se deschid peste noapte, dar nu reusesc sa traiasca mult. Or, eu am luptat pentru niste idealuri prin localurile mele, am nascut niste institutii. Am incercat intotdeauna sa tin preturile moderate, am invitat scriitori, regizori si actori homosexuali." Comunitatea gay locala este destul de numeroasa. Dar Laura are clienti si din Elvetia si Austria, si chiar romani stabiliti in Germania. Iar nu putini sunt consumatorii care duc o viata dubla. "Unii barbati sunt casatoriti, dar asta doar pentru a avea un copil. Pe de alta parte, ei isi traiesc viata de homosexuali si vin in localurile mele, incognito. Majortatea sunt turci, dar am avut si italieni si sarbi."

Doi barbati, doua salarii, putere mare de cumparare
Dezincriminarea homosexualitatii in Germania Federala a anilor ’80 a fost sarbatorita cu fast, iar ziarele scriau despre ea ca despre un moment istoric. Din acel moment, Laura Halding-Hoppenheit isi imbogateste portofoliul de clienti cu consumatori hetero, care veneau la barurile sale doar pentru atmosfera. Astazi, romanca plecata de 40 de ani din tara considera ca si in Romania lumea ar trebui sa abordeze pragmatic in problema homosexualitatii. « Sa nu uitam ca sunt doi barbati intr-un cuplu, ori doua femei, nu au copii, dar au doua salarii. Daca ii lasi in pace, pot sa contribuie la dezvoltarea tarii. Pot sa deschida businessuri, au o putere mai mare de cumparare si de consum. In Germania s a fost speculat acest aspect economic", puncteaza Laura.
Totusi, in 2009, forme de discriminare a homosexualilor mai persista si in Germania. Laura sustine, insa, ca ele pot fi totusi diluate. "De teama ca nu vor fi avansati, multi nu se deconspira la serviciu. E bine ca fac asa, pentru ca inca mai sunt anumite reticente." In schimb, despre tratamentul diferentiat de care au parte membrii comunitatii gay in Romania, parerile Laurei sunt radicale. "Esti ranit, esti violentat, discriminarea are forme primitive. Eu m-am speriat cand am vazut ce putere are azi biserica. Spre deosebire de momentul in care am parasit tara, acum bisericile sunt pline, iar Biserica profita si manipuleaza." Din cauza pasiunii ei de trei decenii, "mama homosexualilor" din Stuttgart este privita cu reticenta chiar de catre fostii colegi de facultate. "Cu unii dintre ei, mergeam pe vremuri la ceaiurile acelea la care veneau homosexualii. Acum, ma intreaba de ce m-a apucat." La urmatoarele alegeri parlamentare, Laura Halding-Hoppenheit intentioneaza sa candideze. Desi a lasat in urma o Romanie socialista guvernata de o putere absurda, Laura isi va incerca norocul in politica germana, pe listele comunistilor. Ca un detaliu, in Laura’s Caffe, pe unul dintre ziduri troneaza fotografiile lui Marx si Lenin, in marime naturala, ambii impodobiti cu o funda rosie in piept, simbolul comunitatii LGBT. De pe un zid vecin le zambeste Rosa Luxemburg. "Vreau sa lupt pentru toate drepturile minoritarilor. Eu am cunoscut toate etapele marginalizarii, ca strain, ca sarac, ca femeie divortata cu doi copii si de aceea stiu cum trebuie sa lupt."

INAMICUL HIV

» "Mureau pe capete"
Cea mai dura perioada traversata in RFG de Laura Halding-Hoppenheit si amicii sai homosexuali s-a consumat la inceputul anilor ’80. Valul SIDA incepea sa faca ravagii in lume tocmai cand comunitatea gay din Germania isi dobandise un grad rezonabil de libertate, iar presa radiografia obiectiv fenomenul. "Criza mare a venit in 1982, cand primul bolnav a fost confirmat ca suferind de SIDA. Tocmai ce construiseram o chestie solida. Dar, o data cu acest prim caz, mass-media a inceput sa loveasca in homosexuali, sa-i acuze ca au raspandit boala pentru ca nu au frica de Dumnezeu, ci numai sex in cap si promiscuitate", continua Laura. In acest rastimp, comunitatea a trebuit sa se ascunda din nou. Lucrurile s-au complicat concomitent cu aparitia unui fenomen nou si straniu: homosexualii au inceput sa se discrimineze, ei insisi, intre ei. Cei sanatosi ii discrimau pe gay-ii seropozitivi. "Valul asta a durat cinci ani. Eu am avut atunci angajati care s-au imbolnavit, chelneri de-ai mei. Dar i-am lasat sa lucreze mai departe, chiar daca unii clienti mi-au cerut sa-i dau afara. A fost o lupta de groaza." Asta si pentru ca era existau saptamani cu doua-trei inmormantari ale unora dintre cei care frecventau regulat clubul Laurei. "Mureau pe capete, intrucat, cand isi dadeau seama ca sunt bolnavi, stadiul era extrem de avansat, iar prea multe medicamente nu existau. In plus, pe multi familiile nu i-au acceptat suferinzi. Totusi, unii imi cereau, in ultimele zile de viata, sa le caut mamele. Unui chelner de-al meu, de 25 de ani, i-am si gasit mama. Cand a intrat in salon, femeia a izbucnit: «Nu ti-e rusine? Dupa ce ca m-ai facut de rasul lumii, mai vrei si mila?» Baiatul a murit dupa cateva zile. Chiar si doctorii au plans la scena aia. Au fost momente ingrozitoare." Stigmatizarea comunitatii gay pentru raspandirea virusului HIV s-a mai domolit, spune Laura, abia cand statisticile au indicat prezenta acestei maladii si printre heterosexuali. "asta este norocul nostru pentru ca acuma SIDA nu mai este doar o problema a homosexualilor."

ASOCIATIA FAMILIILOR DIN ROMANIA

"Tratam homosexuali"

In Romania, problema gay atinge un spectru mai larg decat pare la prima vedere. Un grup de voluntari, care contesta preferintele homosexuale, a pus la punct un asa-numit tratament, prin care incearca sa-i readuca la heterosexualitate pe cei care se atrasi de persoanele de acelasi sex.

Bogdan Mateciuc, directorul Aliantei Familiilor din Romania (AFR), este una dintre vocile care resping public inclinatiile gay si ii indeamna pe homosexuali la vindecare. Dupa ce a citit cartea unui american, care dupa ce a fost 20 de ani homosexual a devenit hetero, pe liderul AFR l-a preocupat ideea asa-numitei vindecari a persoanelor gay din Romania. In viziunea sa, homosexualii sunt de doua feluri: cei care se accepta (activistii) si cei care nu se accepta (cei care ajung sa apeleze la ajutorul AFR). Mateciuc si-a inceput efectiv demersul ca urmare a actiunilor activistilor gay care isi cereau public drepturile. "Intreaga filozofie de lucru a acestora sau actiunile lor revendicative se bazeaza pe premisa ca homosexualitatea este innascuta si de neschimbat. Atunci mi-am amintit de povestea homosexualului devenit hetero si am inceput sa strang informatii. Astfel, am gasit marturii si studii care sa sustina ca homosexualitatea nu este innascuta." Asa a luat fiinta si Alianta Familiilor din Romania, iar pentru acest proiect a cooptat mai multi psihoterapeuti. "Anul acesta ne-au contactat sase persoane, iar mesajul lor suna cam asa: "Nu-mi place ca sunt atras de persoane de acelasi sex, vreau sa ma schimb", explica Bogdan Mateciuc. Dupa propriile spuse, cei mai multi dintre cei care apeleaza la serviciile AFR sunt singuri, nu au avut inca o relatie cu o persoana de acelasi sex, dar simt o atractie tipica homosexualitatii. Primul pas in terapia patentata de Mateciuc consta intr-o corespondenta purtata prin email, in care "pacientului" i se ofera documentatie pe aceasta tema, apoi i se recomanda un psiholog.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...