Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

De ce creşte arborele de vanilie în Satul Prăjeşti

Un profesor dintr-o comună băcăuană a reuşit să adune peste 500 de specii de plante şi arbori, multe exotice, pentru lecţiile de biologie ţinute copiilor din sat. Acum, la 90 de ani, dascălul se poate mândri că este fondatorul ...

Share

Dan Gheorghe 0 comentarii

10.04.2011 - 20:23

Un profesor dintr-o comună băcăuană a reuşit să adune peste 500 de specii de plante şi arbori, multe exotice, pentru lecţiile de biologie ţinute copiilor din sat. Acum, la 90 de ani, dascălul se poate mândri că este fondatorul singurei grădini botanice rurale din România.

La cei 89 de ani ai săi, profesorul Paul Ţarălungă ne-a oferit lecţia celui care şi-a dedicat întreaga existenţă şcolii şi comunităţii. A făcut, cu braţele şi din banii lui, singura grădină botanică rurală din România. Şi un muzeu cu şapte secţiuni - zoologie, botanică, biologie, etnografie, numismatică, arheologie şi paleontologie. Mai presus de toate însă, dascălul din comuna băcăuană Prăjeşti poate servi drept model pentru mulţi profesori din România, ba chiar şi pentru oficialii Ministerului Educaţiei. Pentru că, în timp ce la noi există, de zeci de ani, un învăţământ teoretizat, cu o sumedenie de manuale aruncate peste capul elevilor şi un volum imens de informaţii pe care copiii le pot cuprinde numai învăţând papagaliceşte, ei bine, în tot acest timp, profesorul Paul Ţarălungă a reuşit să aplice la Prăjeşti o cu totul altă metodă de învăţare - cea practică.

Dascălul cu dublă specializare - biologie şi geografie - nu a vrut să le vorbească elevilor lui numai din cărţi despre plante şi arbori. A făcut grădina botanică, în care a plantat peste 500 de specii autohtone şi exotice, astfel încât copiii să aibă în faţa lor cât mai multe dintre bogăţiile continentelor. După acelaşi principiu, al practicii, s-a născut şi muzeul. Să vadă şcolarii animale şi păsări împăiate, fosile, arme şi unelte medievale, hărţi îngălbenite de veacuri. Definiţia omului de la catedră, în viziunea lui Paul Ţarălungă, sună astfel: „a fi profesor înseamnă a nu vorbi pe dinafara realităţii, ci practic". Şi teoria e bună, la clasă, admite el, dar cu o condiţie: „să fie făcută de profesorul care are fundamentul practicii".

Profesorul călător în Carpaţi

E cunoscut în comună drept „domnul Paul". Aşa i-au spus generaţii întregi de elevi. A fost în mijlocul copiilor din 1945, mai întâi ca învăţător, apoi ca profesor până în 1984, când a ieşit la pensie. Şi-a făcut studiile universitare la Iaşi, după care s-a întors la rădăcinile sale, în Prăjeşti. Făcea parte din Societatea Română de Biologie. Profesori de aceeaşi specializare din toată ţara se întâlneau, pentru expediţiile din Carpaţi. Dascălul din comuna Prăjeşti se întorcea de fiecare dată acasă, după săptămâni petrecute pe munte, în timpul vacanţei de vară, cu raniţa plină. Cu plante şi roci specifice acelor zone. Şi-a înşirat mai întâi „recolta" în casa lui. Călătoriile au început încă din anii ‘50 şi au continuat mult timp după aceea. „Ca profesor de biologie şi de geografie, trebuia neapărat să cunosc terenul, nu să vorbesc doar din cărţi", ne aduce dascălul argumentul propriei sale formări profesionale.

N-a vrut să fie director

Proiectul complexului muzeal a fost susţinut de autorităţile din anii ‘60, la nivel local, dascălului punându-i-se la dispoziţie un teren de peste un hectar, pentru grădina botanică, pe locul unei mlaştini, pe care omul a desecat-o, ajutat de localnici şi de elevii lui. Peisajul a fost repede schimbat într-o oază de verdeaţă. Dealul din imediata apropiere a fost terasat şi îmbrăcat în arbori de diverse specii. Ideea muzeului a primit girul oficialităţilor, în 1968, când a fost eliberată o clădire, care servise până atunci drept sediu al primăriei. Câteva zeci de metri despart grădina botanică de muzeu. Ambele sunt peste drum de şcoala din actualul centru comunal. Pe frontispiciul celor două locaţii muzeale este numele lui Paul Ţarălungă. Profesorului i s-a propus, de-a lungul timpului, să fie directorul şcolii locale, însă a refuzat. „N-am umblat după diplome şi funcţii, am vrut să-mi fac datoria, ca educator şi cetăţean al satului", zice el. Tot din perioada anilor ‘60 a început să ţină legătura cu grădinile botanice din ţară. Primea seminţe sau plante, dar şi arbori. Colaborarea s-a extins şi la ocoalele silvice.

Arborele de vanilie

Profesorul a umplut câteva cataloage, pentru grădina botanică, descriind toate speciile, după denumirea lor latinească şi cea populară, dar şi originea lor. Iar pe teren a „plantat" marcaje pentru fiecare exemplar în parte. Poţi să vezi ceva cu totul special, într-un perimetru atât de restrâns - arborele de vanilie sau mai precis vanilia sălbatică. Sunt şi migdali, magnolii, platani, chiparosul de baltă, ginkgobiloba, liliac, trandafir, ienupăr, tuia piramidală, molid argintiu, bujori, zambile, narcise, brazi, pini, plante agăţătoare. Listei de plante şi arbori cu greu i se vede capătul! Se adaugă nucul negru. Din el se face, în alte ţări, uleiul folosit, alături de alte substanţe, la combustibilul pentru avioane şi rachete. Ce-i drept, nucul negru din Prăjeşti are doar rolul de-a fi admirat de elevi.

Turism la Prăjeşti

Muzeul a fost inaugurat oficial la 7 iunie 1971, iar grădina botanică la un an după aceea. De atunci, au devenit adevărate puncte turistice. De cum începea primăvara şi până în toamnă, apăreau grupuri de elevi, în autocare, de la şcoli din Bacău, dar şi din judeţele apropiate, după ce iniţial îşi programaseră vizita la şcoala din Prăjeşti. Se umplea comuna de ochi nerăbdători să vadă minunea. Copiii erau întâmpinaţi de profesorul Ţarălungă şi conduşi prin toate „continentele" grădinii botanice. Apoi îi conducea la muzeu. Mai târziu, au început să apară şi oameni de toate vârstele, nu numai din România, ci şi din ţările vecine, dar şi de mai departe, din China, din Australia, din vestul Europei. Şi în ziua de azi mai vin copii la Prăjeşti, cu autocarele, de la zeci de kilometri distanţă. Vara e o minunăţie în grădina botanică, totul înfloreşte, ne povesteşte Petre Robu.

El ne-a fost ghid, la grădină, şi la muzeu. Ca fost elev al profesorului Ţarălungă. „Ţin minte ce-am mai muncit aici, când eram mic, ce frumoase erau orele cu domnul profesor", rememorează cel care a devenit apoi inginer horticol. Dar numărul „turiştilor" din Prăjeşti e mult mai mic azi, faţă de acum 20-30 de ani în urmă. Anul trecut, de pildă, au fost doar 15 grupuri de elevi. Şi comuna în sine e mai pustie acum. Din cei 2.800 de locuitori, 1.000 sunt plecaţi la muncă în străinătate, conform datelor Primăriei. Oamenii n-ar avea din ce să trăiască aici, în afară de cultivarea pământului. Din fericire, încă sunt copii la şcoala comunală, vreo 200, aflăm. Aşa că muzeul şi grădina mai au vizitatori, măcar dintre localnici.

Halebardă şi lacăt de 500 de ani

După o ploaie teribilă, prin anii ‘70, au ieşit la lumina zilei, aproape de albia Siretului, din mâlul spălat de apă, dinţi de mamut, dar şi o bucată dintr-un femur. Profesorul s-a dus imediat la locul faptei, alături de elevii săi, culegând roadele istoriei, îmbogăţind astfel zestrea muzeului. Când am fost în Prăjeşti, zilele trecute, clădirea muzeului era în şantier. Acoperişul a putrezit şi plouă prin el. Dar am văzut toate exponatele, care fuseseră mutate provizoriu în şcoală. Pe lângă oasele de mamut şi de bizon, care au fost admirate de-a lungul timpului de specialişti de la diverse universităţi din ţară, după cum ni se spune, mai vedem coarne de cerb roşu, o colecţie de fluturi, calcare, roci vulcanice. Ne atrag atenţia borcanele cu purcei cu malformaţii, puşi în formol, dar şi embrioni umani - în diverse stadii de formare. Mai sunt hărţi vechi, costume populare de vârsta străbunicilor, o halebardă. Se zice că ar mai fi acum doar două arme de acest fel, medievale, în România. Iată că una e la Prăjeşti. Ni se mai prezintă un lacăt din lemn, vechi de 500 de ani. Lacătul e încă funcţional. Are o cheie, tot din lemn. Dar nu vă gândiţi la un dispozitiv minuscul. E o piesă de câteva kilograme. Colaborarea cu diverse muzee din ţară a profesorului Ţarălungă a făcut posibilă aducerea unui număr semnificativ de animale şi păsări sălbatice - toate împăiate, desigur. Dacă împăierea trebuia definitivată pe plan local, nici o problemă, o făcea dascălul, care ştia toate procedurile tipice acestei operaţiuni.

Material didactic pentru elevi

România are grădini botanice numai în oraşe, precum Bucureşti, Craiova, Cluj, Iaşi, Tulcea, Galaţi şi Jibou, cu scop didactic şi de cercetare, ne-a explicat secretarul ştiinţific al Grădinii Botanice din Bucureşti, Petronela Comănescu. „Colecţia de plante trebuie bine documentată, fiecare exemplar cu informaţii despre locul de provenienţă, vârsta, denumirea", auzim de la specialist. E adevărat că în lume există grădini botanice de amploare, ca suprafaţă şi organizare. Cum e, de pildă, cea din Londra, care are nu mai puţin de 170 de hectare. Un veritabil colos, pe lângă cele numai 17 hectare ale Grădinii Botanice din Bucureşti. Dar, pe de altă parte, în Austria pot fi întâlnite acum foarte multe grădini botanice de mici dimensiuni, de unul sau două hectare, majoritatea private. Grădina botanică din comuna Prăjeşti, ca şi muzeul, aparţin de şcoala locală, având rol de material didactic, în procesul educativ, după cum ne-au informat autorităţile din acea localitate.

90 de ani în 2011

Testamentul pe care îl lasă în urma sa profesorul Paul Ţarălungă este „munca mea de-o viaţă". Culmea e că acest om, care a fost mereu înconjurat de elevi, n-a avut el însuşi familie, nici copii. Singur îşi duce acum bătrâneţile, ajutat totuşi de o nepoată. „Ce-mi mai doresc e să nu se risipească tot ce-am realizat", adaugă cel care a vrut, după spusa lui, să ridice satul, prin cultură, folosind grădina botanică şi muzeul ca pe mijloace de-a le deschide celor mici orizonturi cât mai vaste, dincolo de brazda lor de pământ. „M-am luptat cât am putut să schimb mentalităţile, deşi unii cred că dacă s-au născut la ţară, aici le e locul". Pentru slujitorii de azi ai catedrei, profesorul are un singur sfat - „să-i facă pe copii să iubească învăţătura, pentru că ea le deschide toate drumurile". Dascălul va împlini 90 de ani pe 27 decembrie 2011. Dar nu se gândeşte la vreo aniversare. Tresare, în schimb, atunci când cineva strigă la poartă - „domnul Paul!" - fie copii, fie unii dintre foştii lui elevi, cei care au rămas în comuna asta. Să le dea profesorul un sfat ori măcar să audă de la el o vorbă de duh. Semn că lumea de azi încă nu l-a uitat.

Singura grădină botanică rurală din România, amplasată în comuna Prăjeşti-Bacău, găzduieşte plante ca: arbore de vanilie, migdali, magnolii, platani, chiparos de baltă, ginkgobiloba, liliac, trandafir, ienupăr, tuia piramidală, molid argintiu, plante agăţătoare, nuc negru.

CIFRE

39 de ani a lucrat profesorul Paul Ţarălungă la catedră, în satul lui.

500 specii de plante şi arbori se află la Prăjeşti, în singura grădină botanică rurală din România.

1,2 hectare are grădina botanică.

1971 este anul înfiinţării muzeului local. Un an mai târziu, a apărut şi grădina botanică.

90 de ani va împlini profesorul Ţarălungă pe 27 decembrie 2011.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...