» Ceausescu era prea sigur pe el de vreme ce s-a incumetat sa reia periplurile sale in jurul lumii in pline manifestatii la Timisoara si sa plece in vizita oficiala in Iran. I-a lasat la conducerea tarii pe Elena Ceausescu si Manea Manescu. Parea o deplina normalitate, sfidand sfarsitul.
Din relatarile celor care au pregatit vizita lui Ceausescu in Iran reiese ca se incerca prin toate mijloacele sa se afle cat mai putin din ce se intampla in tara. Chiar ofiterii de Securitate si diplomatii erau tinuti departe de asemenea informatii, desi se stia ca Ceausescu pierduse busola. Anturajul lui Ceausescu a aflat mai multe despre ce se intampla la Timisoara de la traducatorul Jafar Ahmadzglou decat din tara. Antemergatori ai vizitei au fost aghiotantul Elenei Ceausescu, Ivan Gelu, ofiterii Balasa Vasile, Ion Talpeanu, Mihai Bucuci, colonelul translator Rotar Ioan, translatorul Teodorescu Cristian.
Teodorescu Cristian este absolvent la Teheran al Facultatii de literatura persana, apoi cu activitate diplomatica. Relatarea sa este importanta astazi, mai ales din perspectiva discutiilor despre constructia de rachete. Ceausescu se lauda cu progresele Romaniei in acest domeniu. Liderii iranieni i-au cerut sa accepte revendicarile poporului. Ceausescu le vorbea iranienilor despre democratia din Romania in vreme ce Timisoara era sub ocupatie militara, devenise oras interzis, iar spitalele gemeau de mutilati. S-a intors intr-o tara scapata de sub control.
Generalul Mortoiu mi-a atras atentia sa nu spun la nimeni
Col. IOAN ROTAR: "Potrivit ordinului de misiune si mandatului incredintat pentru misiunea in Iran, dar si instructajului ce ne-a fost facut de gen.-col. Vlad Iulian, singura sarcina data grupei operative, despre care stiu, este aceea de a actiona pentru a se lua de factorii responsabili din tara gazda toate masurile pentru asigurarea securitatii fostului sef al statului pe timpul vizitei pe care o facea. Ni s-a cerut, potrivit metodologiei de munca stabilite in domeniu, ca toate activitatile desfasurate de noi sa merite calificativul «exceptional».
Despre evenimentele de la Timisoara, mai bine zis despre situatia din tara, am aflat astfel: «La Bucuresti e bine, senin, dar in provincie ploua». In ziua de duminica, 17 decembrie, gen.-mr. Mortoiu Aurelian a telefonat prin sistemul cunoscut de legatura generalului-colonel Vlad, caruia i-a raportat despre activitatile desfasurate si stadiul pregatirii vizitei. Printre altele, i-a raportat si despre starea vremii. In raspuns, gen.-col. Vlad i-a transmis: «La Bucuresti e bine, senin, dar in provincie ploua». Gen.-mr. Mortoiu a inceput sa-si faca probleme: ce o fi insemnand, care este semnificatia cuvintelor respective. Printre ipotezele emise – si aceea ca s-ar putea sa se fi intamplat «ceva» in provincie.
In ziua de luni, 18.XII.1989, dimineata, la ambasada romana, generalul Mortoiu mi-a atras atentia sa nu spun la nimeni – mi-a spus ca a citit o telegrama prin care ambasadei i se cerea sa nu mai acorde vize fara aprobare expresa din tara, specificand ca asta inseamna ca au fost inchise granitele. Dupa ceremonia sosirii la aeroport, am ramas impreuna cu col. Ardeleanu pana la parcarea aeronavei romane, timp in care s-a interesat la piloti, indeosebi la gen.-mr. Rus, despre evenimentele din Romania. De la col. Ardeleanu am aflat despre evenimentele de la Timisoara si, mai ales, ca s-a tras in multime.
In seara aceleiasi zile, gen.-mr. Neagoe, luandu-i intr-un colt pe gen.-mr. Mortoiu si col. Ardeleanu – de mine zicand: «Dansul e de la noi, nu-i asa?» –, le-a dat amanunte celor doi despre situatia din tara. Col. Ardeleanu, ulterior, i-a relatat ca a avut loc o sedinta a Comitetului Politic Executiv, in care au fost aspru criticati gen.-col. Milea, gen.-col. Vlad si Postelnicu Tudor pentru «lipsa de fermitate» si ca s-ar fi ordonat ca acolo unde mai apar acte de dezordine «sa se traga». Joi, 21.XII.1989, am aflat de la un «cifror» al ambasadei ca Ceausescu a tinut acasa o cuvantare la posturile de radio si televiziune in care recunostea evenimentele de la Timisoara, dar mi-a zis apoi ca voi ajunge acasa si voi citi totul in presa.
In prezenta mea nu s-a discutat cu nimeni despre eventuale cereri de ajutor militar (comandouri), din contra, seful grupei operative, gen.-mr. Mortoiu, si col. Ardeleanu le asigurau pe gazde ca, la vizita de raspuns a sefului statului roman in tara noastra, reprezentantii organelor iraniene de securitate si garda se puteau considera «turisti», stiam ce trebuia facut. Despre preocupari de scoatere din tara de familia Ceausescu a unor bunuri «si valori» nu cunosc, desi zvonuri despre asemenea operatiuni am aflat in decursul anilor, mai ales de la colegi sau cunoscuti care aveau acces la presa straina sau audiau posturi de radio straine. Ceea ce stiu este ca in perioada pregatitoare a vizitelor in strainatate ni se cerea sa ne documentam asupra centrelor comerciale, a unor «produse artizanale» specifice, locuri posibil a fi vizitate de Elena Ceausescu sau chiar de sotii Ceausescu.
Pe timpul vizitelor lui Ceausescu in strainatate, in cele sase tari in care am fost, cel putin prin grupa operativa, nu se lasa sa se inteleaga nici o clipa vreo slabiciune a regimului, existenta vreunei probleme, totul facandu-se in stricta concordanta cu propaganda oficiala, ca cei doi ar fi «cei mai iubiti fii ai poporului roman». La «reusita» vizitelor in strainatate participau, in afara de grupa operativa de securitate cunoscuta ca atare, si cadre din unitatile speciale, care se deplasau in tarile in care urma sa se faca vizitele respective cu mai mult timp inainte, avand acoperiri bine stabilite si fiind cunoscute numai sub aceste acoperiri si prin care se rezolvau, in fond, sarcini mai deosebite – studiul presei locale, publicarea de articole favorabile tarii si «familiei» etc."
Ceausescu a promis cooperare in domeniul constructiei de rachete
TEODORESCU CRISTIAN, translator: "Despre evenimentele din Timisoara, mijloacele iraniene de comunicare in masa au prezentat, probabil datorita prezentei lui N. Ceausescu si datorita eforturilor ambasadei romane din Teheran, o informare redusa, fara a le releva amploarea. In sedinta deschisa a parlamentului, deputatul Khalkhali a adresat critici la adresa lui Ceausescu pentru situatia grea a populatiei si opresiunea din Romania. La convorbirile avute de N. Ceausescu cu oficialitatile iraniene nu au fost mentionate evenimentele din Timisoara.
Autoritatile din Iran si indeosebi presedintele Rafsanjani in convorbirile particulare au dorit insa sa cunoasca, cat mai detaliat posibil, situatia din Romania, progresele inregistrate si stadiul activitatii din industrie – inclusiv industrie militara, agricultura, constructie de locuinte, stiinta si invatamant. Li s-au oferit raspunsuri standard, conforme cu cele aparute in presa. Hashemi Rafsanjani a fost deosebit de insistent in a se interesa cu privire la «recoltele-record» din agricultura romaneasca si a exprimat dorinta ca, in functie de disponibilitati, sa importe cantitati insemnate de grau. N. Ceausescu nu a dorit sa elaboreze pe tema disponibilului din acel an, dar, presat de interlocutor, a spus ca se poate analiza exportul a 1-3 milioane tone de grau, fara a se face insa publicitate pe aceasta tema. Am detectat o sclipire de ironie in privirea lui Rafsanjani, la fel ca si in momentele cand convorbirea s-a repetat, in termeni similari, in legatura cu ceea ce urma sa se scrie pe aceasta tema in documentele economice bilaterale.
Hashemi Rafsanjani s-a aratat, de asemenea, interesat sa afle opinia lui N. Ceausescu in legatura cu noi posibilitati de colaborare bilaterala. N. Ceausescu a mentionat, in mai multe randuri, facilitatile oferite comertului si transportului de marfuri in ambele sensuri de catre ferryboat-ul de pe Marea Neagra, serviciu organizat in colaborare cu Turcia, precum si de catre canalul Dunare-Marea Neagra. A mentionat, totodata, ca Romania doreste sa importe din Iran gaze naturale si ofera servicii si tehnologie in cadrul cooperarii in productia de utilaj petrolier, chimic, petrochimic si energetic, in productia de masini si avioane, inclusiv militare. Intrebat de Rafsanjani in legatura cu stadiul de progres in constructia de rachete, N. Ceausescu a fost rezervat, remarcand ca si in acest domeniu se poate coopera. Rafsanjani a conchis ca, probabil, cercetarile si realizarile Iranului in acest domeniu sunt mai avansate decat ale Romaniei.
In legatura cu situatia si problemele internationale, Hashemi Rafsanjani a fost extrem de interesat sa cunoasca parerea lui N. Ceausescu referitor la schimbarile conducerii si ale partidelor de guvernamant din unele tari est-europene. N. Ceausescu a spus ca unele din recentele schimbari se datoreaza neindoielnic imixtiunilor. Din cercul imixtiunii nu a exlus SUA, tarile Europei Occidentale, precum si atitudinea pasiva a URSS, probabil conforma intelegerilor recente cu SUA.
URSS insa, ca si unele tari est-europene unde au loc schimbari politice, trebuie sa activeze in directia ridicarii nivelului de trai al populatiei proprii, care a fost neglijat. Unele transformari drastice, de fond, survenite cu negarea totala a realizarilor obtinute in trecut, nu i se par realiste si corecte. «Se doreste eliminarea unui lucru, a unei stari, fara a se preciza ce urmeaza sa-i ia locul» – a spus N. Ceausescu, continuand cu ideea amestecului marilor puteri in treburile tarilor mici si mijlocii, a aratat ca o colaborare economica bine inchegata intre Romania, Turcia, Iran, Siria, Pakistan, alte state independente poate servi ca baza pentru o opozitie comuna in fata tendintelor de amestec in treburile lor interne.
In legatura cu problema Afganistanului si caile de solutionare a acesteia, presedintele iranian si-a exprimat surprinderea ca Romania nu doreste sa recunoasca oficial caracterul islamic al luptei poporului afgan pentru independenta si sa-l consemneze in comunicatul comun. N. Ceausescu a spus ca in intreaga lume se cunoaste acest caracter islamic, pe care nu mai este nevoie sa il subliniem si in comunicat, dar ca sublinierea lui ar avea caracter de amestec in treburile interne ale Afganistanului, in sensul ca Romania si Iranul ar dori sa indice poporului afgan calea pe care sa o urmeze. Rafsanjani nu s-a aratat convins de acest argument. A remarcat totusi ca si intre gruparile afgane musulmane de opozitie (mujahedini) au survenit disensiuni. Insusi guvernul lui Najibullah, constient de realitatile din Afganistan, incearca sa adopte o atitudine pro-islamica.
In cursul convorbirilor, desi evenimentele din tara nu au fost mentionate specific, am detectat preocuparea lui Nicolae Ceausescu in legatura cu alte subiecte decat cele discutate. Era aparent distrat, preocupat, repeta subiectele discutiei la intervale scurte de timp si nu a avut niciodata initiativa la convorbiri. A solicitat, de asemenea, repetarea mai elaborata a unor intrebari ce i se puneau, in timp ce nu a pus el insusi intrebari de fond, parand ca raspunsurile partii iraniene nu l-ar interesa. In cursul ceremoniilor de semnare a documentelor si la aeroport mi-a parut grabit si vorbea precipitat. In cursul intregii perioade a vizitei (18-20.XII.1989) nu a fost discutata niciodata, la nici un nivel, eventualitatea prabusirii regimului Ceausescu si a acordarii vreunui sprijin militar de catre Iran".
17 DECEMBRIE: Sedinta CPEx si teleconferinta cu prim-secretarii din judete. Emil Bobu il asigura ca la Timisoara lucrurile sunt stapanite.
18 DECEMBRIE, dimineata devreme: Vasile Milea, Marin Neagoe, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad asteapta in frig, pe aleea vilei din Primaverii, sa iasa Ceausescu sa-si plimbe cainii, ca sa poata primi noi ordine privind represiunea la Timisoara.
18 DECEMBRIE, ora 9.30: Aeroportul Otopeni. Ambasadorii din 30 de tari n-au asistat la plecarea presedintelui, cum se obisnuia, in semn de protest fata de ce se intampla la Timisoara. Aeronava prezidentiala decoleaza si este insotita de patru MiG-uri pana la granita maritima.
20 DECEMBRIE, ora 15.00: N. Ceausescu se intoarce din Iran. I s-a spus ca la Timisoara erau doar 13 morti. Ajuns la sediul CC, Dascalescu ii zice de 53. 53-13§40. Exact cadavrele trimise la crematoriu.
20 DECEMBRIE 1989, seara: Nicolae Ceausescu instaureaza starea de necesitate si tine un discurs in care-i catalogheaza drept huligani pe revolutionari.
In delegatie se vorbea de Timisoara si mortii ei
FLORIN GRECU: "In perioada 1979-1984 am efectuat un post la Teheran, la Consulat. Acesta a fost motivul pentru care am fost nominalizat sa ma deplasez din nou in aceasta tara pentru a sprijini echipa desemnata pentru pregatirea vizitei in Iran a lui Nicolae Ceausescu. La plecarea din tara am fost primit de general-colonel Iulian Vlad, care mi-a dispus ca in principal sa am grija de echipa de personal a M.I. care s-a deplasat pentru pregatirea vizitei, iar in momentul in care se va lua in primire resedinta sa raman in permanenta la dispozitia celor care raspundeau de aceasta din punct de vedere al securitatii. Echipa respectiva a fost compusa din general-maior MORTOIU AURELIAN si col. ARDELEANU, ambii din Bucuresti.
La sosirea in Teheran am participat doar la doua intalniri in plen. Una in cadrul MAE, la 12 decembrie 1989, cand s-au facut prezentarile de rigoare la care a participat si echipa de securitate, si o alta la presedintie – protocol la care am participat eu, Mateescu, consilier MAE col. Buciuc si lt.-col. Rotar. In cadrul celei de-a doua intalniri s-a discutat numai proiectul de program al vizitei pentru definitivarea si difuzarea lui. Intre timp insa, s-a procedat la preluarea resedintei (Palatul SAADABAD) si mi s-a cerut sa raman in permanenta la dispozitia celor care raspund de pregatirea acestuia, respectiv col. Buciuc si cpt. Ivan GELU. Din acest moment pana la terminarea vizitei respective am ramas in permanenta la dispozitia celor doi ofiteri. Traducerea pe care am efectuat-o s-a referit in principal la problemele gospodaresti ce trebuiau rezolvate inainte de sosirea lui Ceausescu. De pilda, in ziua in care s-a intrat in Palat am tratat cu administratia locala problemele legate de aerul conditionat. Ceausescu nu agrea aerul conditionat.
Pentru aceasta am insistat pe langa administratie sa introduca doua calorifere cu ulei. O a doua problema a fost aceea a izolarii fonice, insistandu-se ca atunci cand Ceausescu era in resedinta sa se reduca din puterea frigiderelor si a sistemului general de incalzire. O a treia problema a fost legata de facilitarea instalarii telefoanelor pentru legaturi cu tara in dormitorul lui Ceausescu, in biroul de lucru si la aghiotant. Am efectuat traducerea intre echipa noastra de specialisti si specialistii iranieni. O a patra problema a fost cea referitoare la pregatirea locului unde se pregatea mancare pentru Ceausescu. Mentionez ca toate aceste probleme au fost discutate de Ivan Gelu sau Buciuc, eu efectuand numai traducerea.
La intalnirile de specialitate dintre echipa de securitate romana si cea iraniana nu am participat ca translator, translatia fiind efectuata din engleza de catre lt.-col. Rotar sau direct in romana de catre un anume AHMAD, aflat la post la ambasada iraniana din Bucuresti. Despre evenimentele din tara am aflat tot de la cpt. Gelu Ivan, care mi-a confirmat ca in delegatie se vorbea ca la Timisoara ar fi avut loc demonstratii soldate cu morti si raniti. Pentru acest lucru, a spus el, ar fi avut loc o sedinta a CPE, in care fostul ministru al Apararii V. MILEA a fost criticat aspru de Ceausescu".
» O parte din membrii delegatiei romane s-au intors prin Istanbul. S-au imbarcat pe nava "Targu-Neamt". La sosire au fost luati drept "teroristi" si anchetati. (Circula si zvonul ca "teroristii" au fost adusi cu un vapor.)
MUNCA SPECIFICA
» Colonelul Rotar Ioan era incadrat ca ofiter instructor si translator la UM 0990.
Absolvent al Facultatii de Limbi si Literaturi Germanice, sectia Engleza, a fost incadrat in 1967 la Securitate. Din 1972 a lucrat intr-un centru de instruire a unor cadre din alte state "pe linie de munca, al Ministerului de Interne", in calitate de ofiter instructor. Din 1986 a participat la organizarea unor cursuri de reciclare cu cadrele Securitatii. In 1989 era detasat la Serviciul Independent Cadre si Invatamant al DSS. In misiuni de securitate si garda a fost in sase tari. Despre plecarea in misiune a unor astfel de ofiteri nu trebuia sa stie sotii Ceausescu, fiind admonestati daca intrau cumva in raza lor vizuala.
UM 0990 purta si numele de "Centru Special de Instruire". A fost infiintat in 1972, printr-o hotarare a partidului – HCM (secret) nr. 889/1973 – de a acorda ajutor unor tari din Africa (Angola, Algeria, Etiopia, Congo, Zambia, Tanzania, Zimbabwe, Liberia, Liban, Irak, Palestina – El Fatah, Africa Centrala). Ajutor "pe linia" pregatirii de cadre cu domenii de munca "specifice". Se foloseau vile situate la Saftica, Snagov, Otopeni, Tunari, Cincu.
