Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Care este rivalul din Transilvania al turnului înclinat din Pisa

Un oraș ardelenesc, cu o tradiție de șapte secole și jumătate, ascunde o adevărată bijuterie a arhitecturii gotice târzii. Este vorba de un turn înclinat, pe care mulți dintre turiști îl consideră un adevărat rival al turnului înclinat din Pisa. Farmecul acestuia este sporit de o legendă care afirmă că aici ar fi fost închis voievodul valah Vlad Dracul, aflat în conflict cu Regele Ungariei, românul Matia Corvin.

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

Actualizat: 30.03.2015 - 12:16

Un oraș ardelenesc, cu o tradiție de șapte secole și jumătate, ascunde o adevărată bijuterie a arhitecturii gotice târzii. Este vorba de un turn înclinat, pe care mulți dintre turiști îl consideră un adevărat rival al turnului înclinat din Pisa. Farmecul acestuia este sporit de o legendă care afirmă că aici ar fi fost închis voievodul valah Vlad Dracul, aflat în conflict cu Regele Ungariei, românul Matia Corvin.

Sfânta Margareta, protectoarea comunității

Orașul Mediaș era, odinioară, unul dintre cele mai bogate și mai însemnate orașe din această parte a Europei. Inima orașului este reprezentată de biserica Sfintei Margareta, Regina Ungariei, care domină centrul vechi al burgului ridicat de sași. Biserica este înconjurată cu o incintă de apărare, care, în Evul Mediu, era ultimul refugiu al orășenilor în fața incursiunilor turcilor otomani sau tătarilor. În secolele XVI – XVII, această incintă a fost dublată de o cetate în toată regula, ridicată de orășenii care au dorit să își protejeze mai bine orașul în contextul invaziilor tot mai numeroase. Însă chiar și așa, cel mai bine fortificat punct al orașului rămânea biserica Sfânta Margareta, Regina Ungariei, care era considerată drept protectoare comunității.

Biserica era centrul unei abații benedictine, ridicate de sașii medieșeni. Lăcașul de cult este înălțat pe locul unei mai vechi abații cisterciene, ridicate în perioada în care în zona Mediașului erau așezați secuii, populație războinică ce a fost mutată spre est de către Regii Ungariei, pentru a păzi trecătorile Carpaților Orientali. Prima mențiune documentară a sașilor medieșeni datează din 1267. În anul 1315, Regele Carol Robert de Anjou a extins și asupra scaunelor săsești Mediaș, Șeica și Biertan privilegiile de care se bucurau sașii sibieni. Iar aceste privilegii au încurajat dezvoltarea rapidă a meșteșugurilor și a comerțului. Drept urmare, Mediașul, care era desemnat inițial cu termenul de oppidum, adică de târg, a primit rangul de oraș în anul 1359. Iar în anul 1402, Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, cel care avea să fie unul dintre cei mai importanți împărați ai Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, a scos Mediașul din starea de dependență față de comitele secuilor, care data din perioada în care zona orașului era locuită de secui. Ca urmare a prosperității în creștere, locuitorii Mediașului au decis să cons­truiască Biserica Sfintei Margareta. Construcția lăcașului de cult a început în jurul anului 1414, iar cea a turnului care domină întregul ansamblu a început tot în acea perioadă. Turnul a fost finalizat în jurul anului 1450, iar biserica cu trei nave a fost finalizată în anul 1488. Pe atunci, biserica din Mediaș, lungă de 56 de metri, lată de 20 de metri și înaltă de 12 metri, era una dintre cele mai impunătoare din Principatul Transilvaniei.

În paralel cu construcția bisericii propriu-zise, locuitorii Mediașului au ridicat și zidurile sale de apărare. Deja, incinta fortificată a bisericii Sfintei Margareta era menționată în anul 1452. Accesul în interiorul citadelei era posibil fie pe o scară abruptă, de lângă vechea Primărie, în care azi funcționează o grădiniță, fie prin gangul boltit, extrem de greu de cucerit, vegheat de Turnul Porții. Ansamblul fortificat dispunea de patru turnuri. În incinta bisericii și-au găsit refugiul locuitorii Mediașului în timpul năvălirilor otomane din secolul al XV-lea. De multe ori, au trebuit să asiste neputincioși cum casele, magazinele și atelierele lor, situate în afara incintei fortificate, erau prădate și date focului. Drept urmare, bogații locuitori ai orașului, grupați în breslele atestate încă din 1457, au decis să construiască o cetate mai mare, care să înglobeze cea mai mare parte a orașului. Zidul de apărare avea o înălțime de opt metri, o lungime de 2.400 de metri și era întărit cu 17 turnuri și bastioane. Existau trei porți principale și patru porți secundare care asigurau accesul în oraș.

Construcția cetății a început în anul 1490 și s-a încheiat după mai mult de patru decenii. În paralel, locuitorii orașului au supraînălțat, cu trei nivele, și turnul bisericii, căruia i-au adăugat încă patru turnulețe. În simbolistica transilvăneană, acestea arătau că Mediașul era un oraș liber, care avea privilegiul de a ține scaune de judecată. Legenda afirmă că aici, în turnul înalt de 68,5 metri, ar fi fost ținut prizonier o vreme voievodul Vlad Țepeș, cel care a inspirat mitul vampirului Dracula, înainte de a fi eliberat de către regele Matia Corvin și trimis cu oaste ca să își recâștige tronul Valahiei, în anul 1476.

Însă supraînălțarea turnului nu a fost tocmai o idee strălucită. Din cauza greutății suplimentare și a structurii solului, turnul a început să se încline.

O legendă medievală spune că oamenii au crezut că acest turn se înclină sub povara păcatelor orășenilor, iar acest lucru i-a influențat pe mulți dintre sașii medieșeni să îmbrățișeze Reforma lutherană, după ce i-au alungat pe călugării benedictini care locuiau în incinta fortificată. Acum, însă, turnul, împreună cu ansamblul fortificat al bisericii Sfintei Margareta, ar putea reprezenta cheia renașterii turismului în Mediaș.

Potențial ignorat de localnici

Autoritățile locale fac eforturi pentru a promova vechea citadelă a Mediașului drept un loc care merită să fie vizitat. Chiar dacă nu dispune de faima Sibiului, Capitala Culturală Europeană din 2007, și nici nu este inclus în patrimoniul mondial al umanității, ca alte biserici fortificate săsești sau ca Sighișoara, Mediașul are un farmec aparte, dublat de o infrastructură decentă.

Traficul auto în centrul orașului a fost limitat, iar autoritățile locale au creat un birou de informare turistică. Deja, unii dintre turiști au început să includă Mediașul în planurile lor de vacanță. Însă cel mai mare dușman al transformării vechiului burg săsesc într-o destinație turistică în adevăratul sens al cuvântului par să fie chiar localnicii, care ignoră valoarea arhitecturală a citadelei. Mai mult, mulți dintre ei nici nu știu unde se află biserica evanghelică lutherană al cărei turn îl văd zilnic.

Întrebați pe o stradă din imediata vecinătate a lăcașului de cult, ei ridică din umeri. ”Nu știu, n-am auzit niciodată. Întrebați pe altcineva”, spune un bărbat între două vârste. Iar o doamnă care pare să se află în pragul pensionării îi trimite pe turiști în zona... fostei autogări. ”Trebuie să mergeți până la fosta autogară. Pe acolo o fi, nu știu exact, dar mai întrebați”, spune femeia. În acest condiții, dorința autorităților de a transforma Mediașul într-o stațiune care să valorifice centrul medieval, dar și apele termale din Bazna, la doar câțiva kilometri distanță de oraș, pare ceva de domeniul viselor.

Cu toate acestea, turiștii care ajung în Mediaș și care nimeresc cu noroc în incinta bisericii fortificate, care azi adăpostește și sediul Școlii Germane, au surpriza să descopere că biserica nu este azi doar inima comunității lutherane, ci și, totodată, un muzeu extrem de valoros. Cel mai vechi obiect este baptisteriul din bronz masiv, care datează din secolul al XIV-lea. Vizitatorii pot admira și covoare anatoliene, aduse de negustorii medieșeni din Imperiul Otoman, dar diferite obiecte de cult, multe dintre ele lucrate chiar de meșterii argintari locali. În perioada Renașterii, Mediașul, care ajunsese la 33 de bresle, era un centru renumit prin calitatea producției meșteșugărești, iar obiectele lucrate de orășeni ajungeau să fie vândute în toată Europa Centrală și de Est. Perioada barocă și-a pus, de asemenea, amprenta asupra lăcașului de cult, atât prin baldachinul așezat deasupra amvonului și care a fost realizat de meșterul Sigismund Moess, cât și prin intermediul tablourilor care înfrumusețează biserica. Într-unul dintre aceste tablouri este înfățișată Răstignirea lui Isus, iar fundalul este reprezentat de un oraș european, cel mai probabil Viena, în contextul în care este pictat și Domul Sfântului Ștefan.

Aceste elemente îi îndreptățesc pe istorici să spună că negustorii medieșeni au cumpărat aceste tablouri din Austria. De asemenea, în biserică se află și o impresionantă orgă, din secolul al XVIII-lea, care are 24 de registre și 1.300 de fluiere. Concertele de orgă ținute în această biserică sunt renumite, iar cu prilejul acestora, băncile din interiorul bisericii sunt reașezate, pentru ca spectatorii să poată privi spre orgă, nu spre altar.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...