» Documente publicate in anii ’90 demonstreaza o data in plus ca o ancheta serioasa asupra presupuselor conturi ale Ceausestilor reclama stabilirea traseului pe care l-au avut, dupa 1990, banii rezultati din tranzactiile comerciale controlate de Securitate.
Departe de a fi fost elucidata in ultimele doua decenii, problema presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu ramane un subiect de controverse. Multi dintre oficialii guvernamentali implicati in investigatiile de pana acum pastreaza amintiri contradictorii, iar evolutia cercetarilor a fost o buna perioada de timp ascunsa opiniei publice sau orientata voit in directii fara miza. Desi o echipa de experti internationali, angajata in 1990 de cabinetul Roman, a prezentat guvernului de la Bucuresti mai multe piste care ar fi putut fi urmate, mandatul acestora s-a incheiat in scurt timp. Toate indiciile inventariate pana la acel moment au relevat insa o caracteristica esentiala a ceea ce se ascunde sub mediatizata titulatura "conturile lui Ceausescu": acestea ar fi depozite bancare, alimentate din operatiunile de import-export, controlate de Securitate.
Operatiuni derulate in anii ’70-’80 sub paravanul unor firme de comert exterior care, printre altele, intermediau si comisionau tranzactiile cu marfuri dintre furnizor si beneficiar. Banii se plimbau prin conturile Bancii Romane de Comert Exterior (BRCE), institutia prin care regimul comunist isi finanta spionii si derula operatiunile de import-export. Tocmai de aceea, a rezolva cu adevarat problema conturilor ceausiste presupune neconditionat a afla unde si cum s-au scurs sumele din conturile care colectau banii produsi prin operatiunile speciale.
In 1990, investigatiile expertilor straini pareau sa intre pe un astfel de drum, dar au fost blocate. Porniti in cautarea banilor fostilor dictatori, s-au indreptat si spre pista BRCE. Demersurile lor au fost insa zadarnicite de Petre Roman, la interventia generalului Mihai Caraman, primul sef SIE. Decorat de KGB in timpul Razboiului Rece, pentru penetrarea Cartierului General al NATO, Caraman se temea in 1990 ca expertii canadieni ar fi putut afla conturile agentilor SIE daca li s-ar fi permis sa-si continue cercetarile si la BRCE.
Sume fara nume
Sumele despre care s-ar putea vorbi nu erau deloc neglijabile. Astfel, in 1991, vistieria BNR intra, brusc, pe minus, in urma unor manevre financiare facute pe filiera BRCE. Aceasta din urma institutie deschisese pe numele Bancii Nationale un cont in valuta in care a inregistrat apoi plati, neinsotite de documente, in valoare de 906 milioane dolari, sub pretextul achitarii unor datorii "la extern". Cu datorii de peste 900 milioane dolari a ramas de fapt BNR.
Asadar extrem de importanta ramane elucidarea a ceea ce s-a intamplat cu depozitele financiare ale regimului comunist dupa 25 decembrie 1989, ziua in care dictatorii au fost executati. Dupa cum esential este de aflat care a fost si soarta contractelor prevazute a fi onorate in cursul anului 1990.
In acest din urma caz, un document clasificat din noiembrie 1989 (publicat zece ani mai tarziu in cartea "Averea Presedintelui") demonstreaza ca statul roman astepta pentru anul urmator incasari de peste 240 milioane dolari, din care cheltuielile angajate ar fi reprezentat doar 4,7 milioane. Cifrele apar in "Balanta veniturilor si cheltuielilor pe anul 1990", iar din cate se vede, excedentul prognozat era unul urias.
Pe de alta parte, misterios a ramas si traseul a aproape 102 milioane dolari, care au fost raportati, ca excedent, la data de 30 noiembrie 1989. Banii au existat, fapt atestat de un document "Strict secret" elaborat pe 13 decembrie acelasi an.
Demn de retinut este si faptul ca incasari din contracte aflate deja in derulare s-au facut la buget chiar si in timpul Revolutiei. Cand la Timisoara, Sibiu, Cluj-Napoca si Bucuresti se murea la propriu pe strazi sub tirul asa-zisilor teroristi, in conturile statului se faceau de zor incasari de milioane de dolari. Astfel ca, pe 21 decembrie 1989, soldul disponibilitatilor numara 1,08 miliarde dolari.
Sume precum cele mai sus mentionate au avut, astfel, destinatii necunoscute. O situatie exacta a ceea ce s-a facut cu acei bani ori nu exista, ori pur si simplu nu s-a dorit sa fie facuta publica. Cert este ca poate fi mentionata cel putin o institutie de control care nu a reusit sa desluseasca mecanismele puse in miscare de oamenii din sfera fostei Securitati, singurii care au avut acces, la inceputul anilor ’90, la informatii relevante despre banii fostului regim.
Astfel, in 1996, un raport al Curtii de Conturi dezvaluia o situatie socanta: 1,1 miliarde de dolari si-au pierdut urma inca din luna ianuarie 1990. Banii faceau parte din "Fondul valutar centralizat al statului", care a fost desfiintat insa ilegal de Banca Romana de Comert Exterior. In consecinta, nici macar Curtea de Conturi nu a mai putut stabili, cu documente, modul in care a fost administrata uriasa suma.
Pornind de la asemenea cazuri, devine clar ca o ancheta serioasa pe marginea conturilor ceausiste ar trebui sa ia la puricat toate actele care arata traseul, firma cu firma, banca cu banca, al acestor sume.
"Sa asteptam deschiderea arhivelor"
Din 1989 pana in 2009, interesul politicienilor si al oficialilor din serviciile secrete postdecembriste in informarea opiniei publice cu privire la investigatiile duse pentru gasirea presupuselor conturi ale familiei Ceausescu a tradat o slabiciune vizibila. Desi sunt constienti ca ar putea fi doar piste false, multi dintre ei justifica lipsa de informatii privind existenta acelor conturi fie prin faptul ca numele lui Nicolae Ceausescu nu a fost identificat pe conturi din afara tarii, fie pe motiv ca bancile elvetiene au facut imposibil orice demers.
Uneori fostul premier Petre Roman nu isi aminteste chiar detaliile relevante din acea perioada, alteori il prezinta pe Nicolae Ceausescu drept un dictator prea naiv pentru a se fi gandit ca ar avea vreodata nevoie de "bani negri pentru zile albe". O astfel de pozitionare fata de subiect nu este unica. Victor Babiuc, fostul sau coleg de partid din PD si ex-ministru al Justitiei, imbratiseaza senin acelasi tip de atitudine.
O nota aparte fata de cei doi fosti demnitari o putem regasi insa in ceea ce-l priveste pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. In 1990, acesta a condus Comisia inteministeriala care a incercat sa descopere presupusa avere secreta mutata de Ceausesti in banci straine. Insa Isarescu a evitat intotdeauna sa ofere public detalii despre acel episod. si, din cate ne avertizeaza purtatorul sau de cuvant, Adrian Vasilescu, o va face in continuare. "Dumnealui este legat de pozitia pe care a ocupat-o atunci. I s-a dat un mandat, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa vorbeasca oricum despre el. Petre Roman a mai vorbit, intr-adevar, despre subiect, dar nici el nu trece la detalii. Probabil trebuie asteptat sa se deschida arhivele", puncteaza Vasilescu. La inceputul anilor ’90, omul de incredere al guvernatorului Isarescu era ziarist la Bucuresti.
Recunoaste ca, din acea postura, i s-a parut tot timpul ca blocajul in calea dezvaluirii conturilor dictatoriale isi gasea cauza in Elvetia. "Cooperarea bancilor si autoritatilor de acolo a fost minima, confidentialitatea era de suta la suta. Elvetia era un loc optim sa iti pui la adapost banii tocmai datorita secretului maxim, asa ca pista aceasta poate fi luata ca ipoteza."
In schimb, fostul director al SIE Ioan Talpes considera ca ultimii 20 de ani in care s-a vorbit pe aceasta tema au abundat in intoxicari, iar "publicul larg nu a facut decat sa intre intr-o mare cacealma". Din spusele lui Talpes reiese ca totul a fost un razboi dus pe terenul serviciilor secrete: "Decizia de a chema experti straini a fost de un imbecilism feroce. Nu aveau ei cum sa rezolve o problematica dirijata de serviciile speciale ale Romaniei. Dar aici a fost si un joc de anihilare a capacitatilor informative ale Romaniei", conchide fostul sef al spionajului.
Ipotezele cititorilor
Serialul Romaniei libere despre presupusele conturi secrete ale dictatorului a starnit numeroase reactii pe platforma de dezbatere online a ziarului. Unii cititori sunt de parere ca demersul jurnalistic al ziarului este inutil, intrucat "Ceausescu nu a avut nici un cont". Altcineva pluseaza insa pe doza de naivitate pe care ar fi avut-o dictatorul si scrie ca "acesta credea ca ii vom face mausoleu cand va muri, nu ca va fi nevoit sa apeleze la conturi secrete. Conturile erau ale unor servicii, iar banii erau destinati spionajului, lumii a treia in care voiam o influenta mai mare". Un alt cititor relateaza o experienta traita in Canada: "Romanica de azi se cheama democratie; atata doar ca aceasta democratie e opera comunistilor; am sa va povestesc dintr-o experienta proprie.
Era anul ‘91, in Toronto, in fiecare marti, la ora 20.00, era transmis un documentar din lume – un subiect de actualitate. Intr-o marti, la terminarea documentarului, s-a anuntat pentru martea urmatoare un film despre conturile lui Ceausescu; in martea cu pricina apare crainicul care anunta: «La cererea guvernului roman, filmul nu se poate difuza, el tratand o problema de securitate nationala, in opinia guvernului Roman». A doua zi, ziare mari preiau stirea si se revolta: cum, un guvern al unei tari corupte poate sa impuna un asemenea act? Filmul a fost difuzat martea urmatoare".
Un alt grup de cititori e de parere ca milionarii de azi ai Romaniei si-ar fi inceput afacerile cu banii din presupusele conturi: "Este cat se poate de logic faptul ca orice afacere nu se incepe cu buzunarele goale si acei oameni, care peste noapte au devenit dintr-o data milionari, au profitat de aceste conturi ale lui Ceausescu".
Sunt lansate chiar si acuzatii concrete, fara probe insa, asupra celor care s-ar fi imbogatit de pe urma conturilor: "Oare Ceausescu chiar a avut conturi? Cred ca este o speculatie a securistilor si spionilor pe mana carora erau toate tranzactiile internationale si care, dupa 1990, cu ajutorul lui Iliescu, Roman, au devenit «capitalisti autohtoni». Acestia si-au insusit toti banii Romaniei din conturile straine si acum se lafaie cu aroganta in Top 300.
De unde au avut atatia bani Voiculescu, Popoviciu, Micula, etc.?". Iar un alt cititor crede ca Moscova nu era deloc straina de presupusii bani de la Bucuresti: "Normal ca Romania, ca parte a Pactului de la Varsovia, nu avea deloc libertatea operatiunilor externe, in afara structurilor sovietice care controlau Pactul de la Varsovia, adica Moscova. Deci in nici un caz Ceausescu nu putea introduce/scoate in/din Romania nici un cent fara aprobarea celor de la Moscova. Este logic ca banii scosi in afara primeau alta justificare, adica erau considerati ca apartinand Moscovei sau altora".
Mai mult:
