» Adunarile erau dirijate de colonei, generali, activisti. » Legitimatii scrise de activisti.
» 25 de civili, retinuti in incinta CJ Brasov.
» Revolutionarii – indemnati sa-si aleaga lideri din randul activistilor. » Noile structuri, alese cu militari la usa. » “Inamicul se infiltreaza printre noi.” » Toti revolutionarii au fost dati afara din structura FSN.» Pe 21 decembrie, demonstrantii au purtat discutii cu marimile judetenei de partid, din care facea parte si un general. Pe 22 decembrie, generalul a devenit creierul organizatoric al noilor structuri.
» Armele “teroristilor” – Vegeta si tigarile.
Imaginea de pana acum a revolutiei arata cam asa: copii si tineri impuscati in frunte; discurs al lui Ceausescu esuat; fuga lui Ceausescu cu elicopterul; lozincile “Armata e cu noi!” (sa capete increderea populatiei), “Ceausescu, Anul Nou il vei face in cavou!”, “Fara violenta!” (dar cadavre imprastiate pe strazi); cenusa eroilor aruncata la canal; apeluri la televizor – lunetistii patrund in poduri si trag; incendierea Muzeului de Arta; “teroristi” adusi in Studioul 4 in lovituri de paturi de arme. Televiziunea ar fi fost si ea impresurata de teroristi, de unde apeluri la bucuresteni sa vina s-o apere. Se inmultisera tancurile pe strazi, chiar si prin cartiere, cu tevile indreptate spre blocuri. Concluzia: teroristii trebuie lichidati. Pentru ca teroristii “roiesc” peste tot.
O perspectiva cu totul noua se contureaza asupra victimelor de la Revolutie, pana acum vinovatii principali fiind scosi “teroristii”. Un moment in care ne puteam recapata increderea a devenit unul al incertitudinilor. Romanii sunt ingroziti ca, la 20 de ani de la moartea unor naivi, Romania se mentine sub obrocul activistilor si securistilor sau al mentalitatilor acestora.
Iata cum s-au petrecut lucrurile. Revolutionarii cam de oriunde s-au indreptat aproape instinctiv spre centrele de putere – la Bucuresti, sediul CC al PCR, in tara, la sediile comitetelor judetene de partid, in cele mai multe cazuri in acelasi sediu cu ceea ce numim astazi primarie sau consiliu judetean. Demonstrantii au fost asteptati la primarii, dar pana la poarta. Sa intre doar reprezentantii revolutionarilor, cu petitia in mana! – li s-a spus. Aici au fost indrumati sa inchida usile, sa nu distruga ceva, sa pazeasca sediile, ca vin teroristii, e nevoie de liniste si pace. Activistii de partid le-au propus revolutionarilor sa-i inarmeze.
Cu ce? Avem armele chiar aici, la subsol. sefii garzilor patriotice le pun armele in mana. De la petitii s-a ajuns la lupta. Au fost primiti de conducerea de partid si de stat. Au intrat cu petitia, au iesit cu pustile si au fost pusi de paza. Sa-i pazeasca pe activisti, sa nu intre nimeni. Din nici o primarie sau comitet judetean de partid n-au plecat activistii. Acolo isi aveau si birourile si depozitul de armament. Activistii si-au continuat activitatea pe functii de conducere. Cam peste tot s-a repetat acelasi scenariu: ofiterii iau armamentul din subsol si-i inarmeaza pe cei din cladire, apoi inchid usile. Trimiterea revolutionarilor pe campii sa apere instalatiile de irigat sau bazinele cu apa a facut parte din jocurile de legitimare a activistilor pe post de noua putere. Diversiunea cu “teroristii” a aparut in umbra activistilor si securistilor instalati in centrele de putere.
Revolutionarii se duc ca anticomunisti sa schimbe administratia comunista si sunt transformati in antiteroristi. In loc sa le transfere puterea, le dau arme, sa-i pazeasca pe activisti. Finalul: nepretuita libertate avea sa inceapa cu insangerarea Romaniei – 1.243 de morti (oficial, pentru ca sunt descoperiti mai mereu altii) si 4.000 de raniti. Nu gasim insa nici macar o victima din randul activistilor. Nici una. Nici morti, nici raniti, nici arestati. Oamenii s-au dus spre aceste centre de putere pe ideile lor, nu aveau lideri, si s-au trezit condusi tot de activisti. Au devenit carne de tun. Baia de sange care a continuat dupa 22 decembrie, caracterul violent al Revolutiei se datoreaza activistilor care se mai agatau de putere. Constant si cinic au folosit aceleasi trucuri comuniste.
Militarii incep sa stapaneasca situatia. Nu Ion Iliescu dirijeaza operatiunile militare, ci Stanculescu si Chitac. Stanculescu, dupa ce l-a expediat pe Ceausescu cu elicopterul, se deplaseaza la Ministerul Apararii, pe care nu-l mai paraseste. Stanculescu nici macar nu se deplaseaza la noua stapanire. Il cheama pe Iliescu la el, “printre gloante”. Discutia dintre acestia are un singur subiect: sa supravietuiasca furiei strazii. Preiau puterea. Stanculescu il lasa apoi pe Iliescu la carma.
Se aleg si noile conduceri locale. De obicei in frunte este ales generalul “X”. Se propun intre ei, iar generalul “X” ii inarmeaza pe revolutionari. Ceva mai tarziu, generalul nu vrea sa mai vada un civil in sediu. Ii pune la treaba, cat mai departe de sediu: sa pazeasca conducte, acumulari de apa, orice, dar cat mai departe de sediu. La Brasov, generalul Florea i-a trimis pe revolutionari prin oras, la scotociri. La un moment dat, Florea i-a arestat pe cei din sediu, iar pe activisti i-a trimis sa infiinteze FSN-uri in intreprinderi si CAP-uri.
Ostilitatile au fost coordonate de militari agreati de activistii de partid: la Brasov – generalul Florea, la Ploiesti – generalul Popa, la Craiova – generalul Rosu, la Cluj – generalul Topliceanu, la Arad – generalul Badalau s.a.m.d. Tot ei au cercetat evenimentele, au facut comandamente. Fenomenul preluarii puterii de catre activisti se multiplica la TVR (unde n-a patit nimeni nimic, in schimb, in imprejurimi au existat numeroase victime – macel, am putea spune), la ministere, in mai toate institutiile. Concluzia: activistii de partid i-au tinut ocupati pe revolutionari, chiar si in zone in care nu s-a intamplat nimic. Revolutionarii au aparat practic administratia comunista. Revolutionarii n-au mai luptat impotriva activistilor, ci impotriva “teroristilor”. Au curs rauri de cerneala despre excursionistii-teroristi.
In nici o ancheta nu apar persoane straine implicate in declansarea Revolutiei, nici in inabusirea ei. Excursionistii moldoveni, in lipsa de bani, se organizau in grupuri de 5-6 la o masina. Cei mai multi se aflau la prima iesire din Moldova. Mergeau indeobste in coloana si aveau o singura tinta – Iugoslavia, pentru Vegeta si tigari. KGB-ul nu mergea in coloana. La Craiova, mai precis la Bradet, generalul Rosu a dat ordin sa se traga in ei. Au murit cativa. O invatatoare a supravietuit ca prin minune – geanta ei nu era plina de gloante, ci de Vegeta. Fenomenul “teroristi” a fost inventat in momentul in care activistii i-au pus pe revolutionari sa-i apere, s-a apelat apoi la oameni de incredere, de la Armata si garzi patriotice.
Din marturiile pe care le publicam in aceste pagini se degaja intentia activistilor de a se regrupa rapid si a-i inlatura pe revolutionari de la viitoarele decizii. Era de asteptat o tranzitie pasnica, dar asemenea personaje, pe care le prezentam in aceasta lumina, numai segmente reformiste nu s-au dovedit. Revolutionarii adevarati au intrat in uitare. In general, se mizeaza pe uitare.
ANCHETA
» Anchetele asupra Revolutiei au trenat din motive politice. Au avansat abia in momentul in care s-au inventariat toate victimele si apoi s-a incercat sa se afle cine sunt autorii agresiunilor si omorurilor. Din cate stim, s-au identificat fizic autorii pentru fiecare victima la Cluj, Sibiu, Slobozia, Constanta. La Arad – in proportie de 80%, Craiova – 40%, Braila – 80%, Bucuresti – 90%, Timisoara – 90%, Ploiesti – 90%, Targoviste – 90%.
TANCHISTII
» La Revolutie au existat cativa tanchisti – capitani sau maiori – care au participat mai intai la represiune cu blindatele lor, iar peste noapte, sub lozinca “Armata e cu noi!”, au intors armele pentru a apara Revolutia de “teroristi”. Toti au ajuns generali.
» Gimi Carp, care dadea ordin sa-i calce pe revolutionari dintr-un trotuar in altul, a ajuns general, secretar de stat.
» Mircea Muresan, dupa ce a daramat Biblioteca Universitara, FaRa NECESITATE MILITARA, distrugand 500.000 de volume unicat, a ajuns general cu trei stele, seful directiei Cultura din MApN, apoi directorul Colegiului National de Aparare.
» Dumitru Iliescu a devenit general, seful SPP.
» Catalin Voicu a ajuns si el general, ofiter in Statul Major al Armatei, parlamentar, iar pe la inceputul acestui an, aspirant la un fotoliu de ministru la Interne.
Mai mult:
In sala intrau doar persoanele desemnate
Generalul, azi alaturi de activisti, maine profitor de revolutionari
