Una din glumele care au circulat anul acesta la Oscaruri spune ca regizorii straini au atras atata atentie incat Lou Dobbs de la CNN vrea sa construiasca un gard de sase metri in jurul cladirii Kodak Theatre pentru a-i tine afara. Desi din ce in ce mai multi regizori straini au succes la Hollywood, o istorie recenta de esecuri ar trebui sa ne impiedice sa ne bucuram prea curand, comenteaza cotidianul "L.A. Times".
"Babel", filmul mexicanului Alejandro González Iñárritu, a primit sapte nominalizari la Oscar anul acesta, iar "Pan’s Labyrinth", al conationalului Guillermo del Toro, a primit sase. Acesta ar putea fi doar un semn al valului de energie si creativitate pe care regizorii straini il aduc la Hollywood. Cu toate acestea, reactiile industriei americane de film la evenimente precum discursul de acceptare al regizorului Florian Henckel von Donnersmarck ("The Lives of Others") sunt inca de tipul "Hei, ai auzit ce bine vorbea engleza?". Pasul urmator tipic ar fi sa i se ofere imediat regizorului german un thriller cu Nicolas Cage.
Avem motive sa ne bucuram de interesul crescut al industriei hollywoodiene pentru talentul international. Cunoastem povestile de succes ale unor outsideri: de la Ernst Lubitsch si Billy Wilder (austriacul care a regizat "Some Like it Hot") la Ang Lee si Alfonso Cuarón. Insa istoria filmului este, de asemenea, plina de esecuri si rateuri. Dezastrele, insa, rareori primesc atata atentie cat succesele.
Un exemplu recent este Olivier Hirschbiegel, regizorul german al filmului "Downfall", care a primit recenzii excelente si a fost nominalizat pentru cel mai bun film strain. Hirschbiegel a fost angajat de Warner Bros. pentru a regiza "Invazia", un thriller cu Nicole Kidman, bazat pe clasicul "Invasion of the Body Snatchers" regizat de Don Siegel in 1956. Hirschbiegel a terminat filmul la sfarsitul lui 2005, dar studioul nu a fost multumit de rezultate si i-a adus pe Andy si Larry Wachowski, creatorii lui "The Matrix", pentru a rescrie scenariul, iar apoi pe regizorul lui "V for Vendetta" pentru a reface filmari de 10 milioane de dolari.
Sony Pictures va lansa curand "Premonition", un thriller cu Sandra Bullock, regizat de germanul de etnie turca Mennan Yapo. Acesta a fost inlocuit dupa prima filmare efectiva, editorului si scenaristului li s-a cerut sa regandeasca proiectul, iar Yapo a fost adus inapoi intr-un final, dupa multe certuri interne. Argentinianul Alejandro Agresti a avut un hit anul trecut cu "The Lake House", in care jucau Keanu Reeves si Sandra Bullock, dar si el a fost scos din proiect pentru o perioada, in post-productie.
Studiourile se indragostesc prea repede de regizorii straini, mai degraba alternativi, si le pun in brate thriller-uri comerciale mediocre, in speranta ca prospetimea sau stilul vizual al acestora sa salte calitatea materialului. Unul din exemplele cele mai flagrante de alegere proasta a regizorului este filmul "Mad Love", un teen-flick cu Drew Barrymore, regizat de Antonia Bird, regizoarea engleza care realizase un hit indie despre incest si homosexualitate in Biserica Catolica. Povestea este aceeasi si in cazul lui Mike Van Diem, regizorul danez care a castigat cu "Character" Oscarul pentru cel mai bun film strain in 1997, iar apoi a dat chix cu "Spy Game", filmul de actiune cu Robert Redford si Brad Pitt de la care a fost concediat si inlocuit cu Tony Scott.
Unii regizori straini au inflorit la Hollywood, cum ar fi Del Toro, care a facut "Hellboy" pentru studioul Revolution, sau Gabriele Muccino, italianul care a regizat "In cautarea fericirii" cu Will Smith, desi aproape ca nu vorbeste engleza. Dar multi, chiar dintre cei deja faimosi, au intampinat greutati majore. Cele mai mari esecuri ale lui Ang Lee sunt filme conduse de studiouri, precum "Ride of the Devil" si "The Hulk".
Cea mai mare problema pentru realizatorii straini este ca nu controleaza propriul film. In Europa si America Latina regizorul este autorul filmului, cum ar spune presedintele Bush – "decidentul". La Hollywood puterea este mult mai difuza, impartita adesea intre staruri, studio si producatorii puternici. Neobisnuiti sa fie pe planul doi, regizorii straini sfarsesc prin a fi considerati necolaborativi.
"La Hollywood exista o mentalitate de impachetare in care regizorul este doar un element care face pachetul atragator. Pentru «Mimic» am lucrat cu cinci scenaristi si am simtit mereu ca sunt un produs inlocuibil", comenteaza Del Toro.
Dificultatile intampinate inca de regizorii straini care sunt creativi atunci cand lucreaza cu echipe mici si au control asupra filmului sunt aceleasi ca pe vremea lui Louis Malle, despre care Michael Barker, directorul Sony Pictures Classics, isi aminteste: "Pentru el, un studio parea colosal. Cele mai bune filme ale lui sunt cele mai intime dintre cele facute la Hollywood, cum ar fi «Pretty Baby»".
