Diaconescu, nu fi trist! Popularii merg ‘nainte, prin partidul peremist, dar şi grupuri serioase din alte partide! Nu e nimic pierdut, populismul şi tembelismul nu or să dispară doar pentru că o asociaţie de oameni de bine, numită Asociaţia Românilor Sinceri (nu e banc) a reuşit să blocheze în justiţie Partidul Popular al lui Dan Diaconescu, arătând încă o dată că în România nu are nimeni încredere în discernământul votanţilor, şi că trebuie faultat oricine ar putea fi votat din greşeală. Vorba votanţilor de la Scorniceşti, când îi întrebam prin anul 2000 de ce au votat încă o dată (a treia alegere liberă) pe primarul lor din timpul lui Ceauşescu. „Păi dac-a candidat! Ce era să facem?” răspundeau ei cu neaoşă candoare. Asta e gândirea politică la români, cacofonică şi fatalistă. Mortală combinaţie.
E uşor să râdem de Diaconescu şi Becali. Dar când vezi cam cu ce reforme plouă peste bietul popor mi se pare o nedreptate să râdem doar de ei. Probabil că ai mei cititori nu au citit memorandumul cu FMI (cel nou). Eu însă m-am uitat peste el. Sunt un veteran al unor asemenea documente, nu mai există a doua ţară în lume în care vreo televiziune publică să fi susţinut reformele din 1997 şi 1998 cum le-am susţinut eu la TVR (pe vremea audienţei), afişând la ore de maximă audienţă pe reprezentatul FMI, un student doctoral, să ne spună cum să aplicăm consensul de la Washington. Am făcut nesfârşite transmisii în direct la care primul ministru Ciorbea citea integral lista fermelor de porci pe care urma să le închidă. Am făcut un lung interviu personal cu dl. Balcerowitz, şi am tradus cu mâna mea pentru România liberă un interviu cu fostul meu profesor şi mare adept al terapiei de şoc, Jeffrey Sachs. Sunt şi eu un român sincer care merita să fie trecut în cartea de onoare a FMI la capitolul susţinători de nădejde. Nu mai departe de anul trecut am sugerat că cel mai bun guvern în România ar fi unul de uniune naţională până la anticipate, care să aibă ca program implementarea memorandumului cu FMI. Mă laud cu toate aceste trecute poziţii, pe care nu le reneg aşa energic ca fostul meu profesor la Harvard Jeffrey Sachs (deşi de fermele de porci îmi cam pare rău) doar pentru că actualul document e pe alocuri de toată jena.
Că guvernul trebuie să menţină cheltuielile publice reduse şi să înceapă o dată o restructurare e indiscutabil. Dar cum el nu ştie cum să facă, sau nu poate, că dacă ar tăia mita electorală pentru parlamentari ar pica la prima moţiune, cele mai răsuflate reţete de economisit, unele nocive de-a dreptul, apar în document. Ce caută în memorandumul cu FMI faptul că noi vom închide spitale şi tăia nu ştiu câte paturi şi reduce numărul compensatelor? Avem cel mai subfinanţat sistem de sănătate din Europa, sub Bulgaria, unde o să ajungem să mergem la doctor, avem prea puţini medici, prea puţine echipamente, prea puţine medicamente. O singură chestie un pic peste medie avem, spitalele, că le-a făcut comunismul, nu noi, să ne-nţelegem, noi după ’90 nu am fost în stare să facem vreunul. E cazul să le prăbuşim şi pe astea sub medie, şi neîntârziat. Probabil că în capul celor care vin cu idei din astea e că banii de acolo se vor putea folosi în altă parte. Cu un pic de experienţă, e clar că nu merge aşa: ce se închide e bun închis, şi sistemul va fi un pic mai subfinanţat, iar problema principală, cea de acces, că asta e problema la noi, oameni săraci şi departe de doctor (indicator pus în crearea actualelor regiuni UE de dezvoltare), va mai creşte puţin. Doar dacă nu o să convingă notarul de la sănătate pe medicii de familie să îi îngrijească pe bolnavi pe banii lor, cum făcea prinţul Cantacuzino pe vremuri, acelaşi care ne-a lăsat celebrul institut cvasidistrus sub Cseke Attila, căruia dacă nu îi plantăm mai repede un virus nu va mai rămâne mai nimic din sănătatea celorlalţi. Colac peste pupăză, în memorandum se zice explicit că de reformă se va ocupa Banca Mondială, aceeaşi care se ocupă dim 1996 cu succesul care se vede, adică un dezastru, dar cu muuulte zile de consultanţă plătite unora de la Bancă fără nici o idee ce e cu ţara asta şi care sfârşesc prin a mă scoate pe mine la o bere şi a-mi povesti cum îi sabotează şefii Casei de Asigurări.
Se sabotează unii pe alţii. În misiunile mele pentru agenţii de dezvoltare în alte ţări mi-am fundamentat de multe ori părerea că e o relaţie directă între capacitatea intelectuală a unei ţări şi calitatea sfaturilor externe primite. Dacă eşti prost şi ignorant, ţi se vor vinde tot felul de reţete de-a gata şi care nu merg niciodată, pe care ai să le implementezi cu entuziasmul cu care Ciorbea vâna porcii, fără să rezolvi problema, dar cu costuri sociale şi electorale. Tăierea de căi ferate e veche, am mai oprit-o înainte – sub Năstase m-am certat rău cu reprezentanţii FMI, care tot asta aveau în cap, explicând că scopul de bază al politicii noastre publice este dezvoltarea rurală, firul roşu care trece prin testele Pisa proaste ale elevilor (sunt proaste la sat, la liceul Caragiale sunt bune, sunt proaste şi la Berlin în cartierele sărace), mortalitatea infantilă şi avortul septic, informalitatea şi lipsa de contribuabili la sistemul de sănătate! Ideea că te apuci de dezvoltare rurală distrugând şi puţina infrastructură care a supravieţuit comunismului (că irigaţiile şi le-au luat acasă Românii Sinceri, şi aşa au rămas fără recoltă) e absurdă! Uite cât costă petrolul, trebuie să fii nebun să distrugi căi ferate electrice în timp ce faci strategii cum să eviţi depedenţa energetică! La fel, destituirea profesorilor – din rural, desigur, mai tăind din accesul ăla care ar trebui să fie scopul nr. 1 al reformelor din educaţie. Dar nu e!
Am impresia că scopul final al reformelor e complet pierdut din vedere, că doar nu facem reforma educaţiei doar ca să trimitem acasă pe Andrei Marga, că o dată cu el luăm dreptul la îndrumat doctorate al lui Lucian Boia, în urma căruia nu vine vreo generaţie tânără cu publicaţii străine de anvergură comparabilă. Doamne fereşte ca actualele criterii ISI introduse, superdure pentru sistemul românesc, să servească doar la eliminarea unora şi peste un să văd că le dăm înapoi, ca nici dl Cătălin Baba sau alţii din generaţia lui nu stau aşa bine! Înţeleg că generaţia mijlocie, indiferent de valoarea ei, are nevoie de locul ăla de muncă, dar de ce să luăm îndrumarea de doctorat de la oameni de reputaţie internaţională pentru a o da unor mediocri? Cum, şi de ce o să crească vreo calitate a învăţământului pe calea asta? Ştefan Vlaston, care a fost întotdeauna un suporter al reformelor din educaţie, atrage atenţia că e mai multă luptă între generaţii decât reformă propriu-zisă pe măsură ce reforma avansează, cât se poate de neprocedural. Cristi Preda s-a uitat pe noua lege, asta cu salariile plafonate, făcând marea descoperire că fişa de politici publice, acolo unde ar trebui trecută evaluarea de impact e luată cu copy şi paste, la impact social scrie că nu are impact în zona de afaceri (cum scria şi la cea de afaceri). Vezi însă că are impact social, şi dincolo de descoperirea lui Preda, că Ministerul Educaţiei scrie cu picioarele, mi se pare de necrezut că legile astea se trec în dispreţul legii, fără nici o evaluare de impact, şi că nişte inconştienţi au trecut astea chiar în memorandum, fără să se gândească la costuri sociale, şi se trezesc doar când ies în stradă localnicii de la Codlea sau din alte părţi, care rămân fără spital!
În timpul acesta, nu vă miraţi, nici o tăiere în altă parte, uitaţi-vă pe Romania curată să vedeţi cum doamna Udrea ne face sală polivalentă cu finanţare de la buget în valoare de 50 de milioane de euro, sau cîte milioane cît ne costă chiriile ambasadelor din ţări unde aproape nici o ţară UE nu are: Luxemburg, Cipru, Qatar, Macedonia, vedeţi un frumos grafic cu costul raportat la numărul de locuitori al ţării cu pricina făcut de colegul meu Septimius Pârvu! Iată genul de indicator cu care operăm în politici publice, iată genul de reduceri raţionale pe care le face o ţară, parcă e mai uşor să laşi doar un consulat în Qatar decît să laşi Codlea fără spital? Sau nu?
Nimeni nu are nimic cu aceşti oameni. E o calomnie ordinară că îi critică din invidie careva. Mi-e simpatic dl Funeriu, numai că nu cred că înţelege exact ce probleme are de fapt de rezolvat, şi cîte grupuri împing pe acolo doar ca să îşi facă interesele. Ce să avem de împărţit, el ştie mai bine ce rang e să fii profesor în Germania faţă de ce rang avea el. Nimeni nu le vrea locul, e obligaţia noastră să-i ajutăm, dar la ce ? Nu la orice.
Opoziţia, nimic de zis, ajută şi ea. Blochează restructurarea MAI şi atacă DNA că se ia de Severin. E drept, la gradul de consultare al opoziţiei sau al oricui, care a ajuns zero, blocajele sînt absolut de neevitat. Nu consultăm pe nimeni, nu cumva dacă facem vreo greşeală să se prindă careva din timp! Lasă să ajungă lege, să o citească alde Preda în direct şi la o oră de vârf.
Românii ăia sinceri, dacă mă auziţi, nu ştiu de ce aţi căşunat pe Dan Diaconescu, cînd atîţia alţi români de talent şi-l exercită neîngrădit prin viaţa publică. Am o bănuială sinistră, că şi alţii caută titluri de populari pe piaţă şi că nu aţi vrut decît să creşteţi valorea produsului. Bravo vouă, şi sinceri, şi întreprinzători…
