Razboiul pensiilor continua. Ba, as putea spune, abia acum incepe. Dupa ce pensionarul de rand, adica acela care n-a facut parte nici din Securitate, nici din Partid (la cel unic ma refer), nici din alte instrumente de constrangere ale statului totalitar comunist, si-a dobandit dreptul la o viata cat de cat decenta. Acum poate sa intrebe de ce exista atatea pensii "speciale", ca inainte de sistemul pensiilor de stat, cand ele erau acordate preferential de catre regi numai acelora care-i slujisera cu devotament si avusesera grija sa nu cada in dizgratie.
S-au ridicat glasuri la vederea unui individ, fost general de Securitate, a carui pensie de dimensiuni incredibile pentru un inginer, medic, profesor de rand este direct proportionala cu incompetenta sa in orice alt domeniu decat teroarea. Ne-am adus atunci aminte ca fostii securisti, fostii activisti de partid comunist au in continuare pensii supradimensionate. De parca n-ar fi avut loc o revolutie, sau ce-o fi fost, tocmai impotriva lumii pe care o aparau ei.
Pe de alta parte, se pune o problema de fond: de ce sa existe pentru unii pensii cu "puncte", cresterea carora da nastere unor adevarate batalii intre Guvern si presedinte, iar pentru altii pensii "speciale"? Ce au special niste oameni care au muncit in armata, procuratura, chiar intr-un regim democratic, fata de aceia din alte domenii de activitate, civile? Suntem in continuare o societate militarizata, dominata de ofiteri, politisti si de alti componenti ai organelor de represiune, fie ea, represiunea, si impotriva antisocialilor? Cum salariile in aceste domenii cumuleaza tot felul de sporuri, de periculozitate, de risc sau de mai stiu eu ce,
le-ar aduce acestora puncte mult mai numeroase decat civililor. Sa admitem ca le-a fost mai greu. Dar de ce sa nu li se aplice si acestora, de la sergenti la generali, aceeasi lege a pensiilor pe… "puncte"? Nu fac si ei parte dintre cei care au lucrat o viata intreaga pentru societatea in care traiesc? Caci daca incepem cu diferentierile, atunci de ce sa nu spunem ca, la urma urmei, un medic e mai important decat un ins calificat sa ucida, deoarece medicul readuce la viata? si asa mai departe, cu profesorul, care creeaza cetateanul instruit de maine etc. In societatile care se vor echitabile legea este una pentru toata lumea, de ce sa nu fie si legea pensiilor una pentru toata lumea? Daca nu, sa o spunem pe sleau: legea nu e, in Romania europeana, aceeasi pentru toti.
Cat despre pensiile "performantilor" din regimul trecut, solutia ar fi simpla. Multa lume doreste lustratia: sa nu mai candideze la functii in stat cei care au facut politie politica si care au slujit PCR. Inainte de candidatura n-ar fi mai simplu sa le aplicam slugilor ceausiste o lege a pensiilor echitabila, ca tot visau o "etica si echitate", e drept, socialista? Cum pregatire n-au, caci diplomele, atunci cand exista, sunt false, cum treaba pe care au facut-o o viata intreaga a fost una impotriva societatii, cum n-au fost (inca?) pedepsiti pentru faptele lor, ar putea primi un ajutor social ca toate persoanele care n-au facut mai nimic pe lumea aceasta, dintr-un motiv sau altul. A li se recunoaste faptul ca
n-au facut nimic ar fi, in fond, sa li se acorde o bonificatie. Caci ei au facut, dimpotriva, ceva. Au facut rau societatii, oamenilor cinstiti.
