Dl Mugur Isarescu se insala daca isi inchipuie ca BNR face reforma monetara. Dl presedinte al Academiei Romane se insala daca isi inchipuie ca Academia poate reforma ortografia romaneasca. Dl prim-ministru Calin Popescu-Tariceanu se insala daca isi inchipuie ca domnia sa reformeaza guvernul.
Reforma monetara s-a aplicat anul acesta, cand banii vechi, miile si milioanele, au disparut de pe piata. Deja, de cativa ani buni, sutele de lei disparusera fara urma, din simplul motiv ca nimeni nu ti-ar fi primit, la piata, monedele cu Mihai Viteazul pe ele. In locul sutelor de lei de altadata au revenit banii, subdiviziunea traditionala a monedei nationale. Nimanui nu-i prea pasa insa de bani ca subdiviziune. In jurul intersectiei Mosilor cu Traian si Eminescu, sunt vreo trei supermarketuri. Incercati sa obtineti, la oricare dintre ele, restul de un ban, de doi, trei sau chiar patru! Veti primi in schimb privirile incruntate ale casierei, care va va tranti, cu dispret, o moneda de cinci bani. In conceptia vanzatorilor deci, banul greu al dlui Isarescu si al BNR nu exista. Din punctul de vedere al supermarketurilor de pe Mosilor-Traian, leul are cel mult 20 de subdiviziuni, ca lira sterlina inainte de reforma din 1971, caci cate un cinci bani mai primesti rest, in scarba. Sigur, un ban nu e mare lucru. Dar un ban, doi, trei, patru de la mii de cumparatori pe zi aduc mii de lei nemeritati. Trebuie, oare, ca Banca Nationala sa-si dea la refacut reforma, dupa voia casierelor din supermarketurile de pe Mosilor-Traian?!
Acum cativa ani, Academia Romana aducea din nou ortografia limbii noastre mai aproape de aceea dinainte de rusificarea tarii prin bolsevizare. Cu multe greseli si derogari, e drept. Ei bine, putini s-au crezut obligati sa adopte noua ortografie, ea fiind considerata o propunere. Unii s-au conformat, altii, sub pretext ca reforma ortografiei este opera altora, academicienilor, matematicienilor, nu a lingvistilor, si ca ortografia dinainte era mai comoda, au ramas la cea din anii ’60-’80. Vorbesc de edituri, de publicatii, ca de scris pentru sine sau ai sai scrie fiecare cum il taie capul, si cu reforma, si fara reforma a ortografiei.
Dl Calin Popescu-Tariceanu anunta o restructurare a Guvernului, care va deveni mai suplu, mai subtirel, nu obez cum e cel de azi. Dar cel care face din asta un punct de atac aproape zilnic este dl Mircea Geoana, presedintele PSD, partid, dupa cate stim, in Opozitie. A, era sa uit, si dl Dan Voiculescu, presedintele PC, care e in Opozitie, dupa ce a fost la guvernare. Ba acesti domni, sau unii dintre domniile lor, dau si un termen pana la care premierul ar trebui sa prezinte noua schema de guvern, format numai de PNL, caci opozantii nu mai admit PD-ul la guvernare. Dl Voiculescu, cel putin. Altfel, daca premierul nu se conformeaza dorintei Opozitiei, atunci vine… lotiunea, pardon, motiunea de cenzura si guvernul are toate sansele sa cada, spre satisfactia tarzie a dlui Traian Basescu. Tarzie, pentru ca asta ar arunca in aer alegerile pentru Parlamentul European si, oricat ar dori actualul locatar de la Cotroceni alegeri anticipate, faptul ca ele ar atrage europene intarziate nu-i convine deloc, acesta fiind un semnal de neseriozitate dat Uniunii Europene, imediat dupa primire.
Asadar, cine face reformele in tara asta? Cine zice ca le face, sau cei care le ajusteaza, daca nu cumva le si dicteaza? Casierele – de la IMM-uri, nu-i asa? – aplica motiuni de cenzura zilnic BNR-ului, toata lumea Academiei, PC-ul Guvernului. Originala tara. Sau… democratie. Un cadou pentru dl Ion Iliescu, la 77 de ani? Si l-o fi pregatit de mult!
