In numarul de ieri va prezentam o prima parte a proiectului conceput de coregraful Mihai Mihalcea, concentrat pe crearea unei biografii fictionale. Vrajitoarele, practicile oculte, "bizareria" unui libanez cu excentricitati inexplicabile pentru spatiul romanesc – Farid Fairuz – fac parte din conceptul de renegociere relationala a artistului Mihai Mihalcea cu spatiul romanesc. Mihalcea va propune un show in care identitatile artistilor sunt spectacol.
» Ce te-a determinat sa creezi proiectul "Farid Fairuz"?
Dupa o vreme in care am apelat responsabil la anumite mijloace de a ma manifesta artistic si in care mi-am asumat diverse ipostaze (performer, coregraf, director de institutie publica), consider ca am ajuns la o etapa in care e necesar sa repun in discutie realitatea in care ma manifest, propria prezenta, propunerile si proiectele pe care le am. Am fost implicat in multe dintre actiunile si proiectele serioase care au cladit un fundament pentru dansul contemporan romanesc. Am fost aproape 20 de ani in pozitia unui artist deseori radical, care a raspuns fara compromis la provocarile existente, dar caruia nu i-au fost straine diplomatia, anonimatul si munca riguroasa dedicata comunitatii. Nu stiu cat conteaza aceste lucruri pentru altii si nici nu astept vreo recompensa sau vreo lauda. Cert este ca astazi cred ca a venit vremea sa chestionez din nou cine sunt, ce vreau si sa gasesc alte modalitati de a fi prezent ca artist.
» Care e miza acestei chestionari individuale si publice?
In Romania, nimic nu pare sa fie indeajuns pentru a schimba lucrurile din jurul nostru, iar eforturile depuse sunt infinit mai mari decat minusculele rezultate obtinute. Sunt un pic satul de activism, de pozitionare critica, de artistul devenit gardian al societatii. Suntem critici. Ei si? Am facut lucruri insemnate si apreciate la nivel international. Cui ii pasa si la ce foloseste? M-am plictisit de minimalism, de austeritate asumata estetic, de realitate si capcanele acesteia. Ceea ce imi ofera Romania este un cadru restrictiv si conservator, minat de orgolii, complexe provinciale, discriminare mascata, multa tafna docta si ignoranta. Exceptiile sunt atat de putine incat abia se vad. Uneori simt ca traiesc intr-un spatiu sufocant, in care vocea stafiilor e mai prezenta decat a celor care traiesc in prezent. Un spatiu in care cultura inseamna adesea degetul mic ridicat pretios sau niste intalniri artsy fartsy urmate de party-uri…
» Ce propune proiectul tau in acest context?
Nu vreau sa ma acresc pe nici o baricada a realitatii cu vreun steag in dinti. Simt nevoia sa ma las purtat in alte zone, dincolo de concret si de realitate. Plonjez in fictionalizarea propriei existente, amestecand planuri si spatii temporale, genuri, ideologii si religii diferite. Vreau sa port alte identitati si varste, sa sparg limitele pe care mi le traseaza cultura din care vin si in care nu ma recunosc. Sa explorez teritorii si practici noi. Vreau sa pot fi tigan, curva, preot, saman, homosexual, evreu, arab, taran, chinez, copil, batran, orice si oricine. Mi-am mutat nasterea la Beirut, unde am asistat la povestea de dragoste tulburatoare dintre parintii mei pe care i-am pierdut in razboi. Am dansat cativa ani, dar, in timpul unui spectacol, o intamplare iesita din comun mi-a dezvaluit adevaruri tulburatoare si perspective stranii care mi-au indicat un drum nou. N-am povestit intamplarea decat celor foarte putini apropiati care ma inconjoara.
Incurajat de ceea ce am simtit din ce in ce mai puternic, am renuntat la coregrafie, devenind medium si expert in perceptii extrasenzoriale. Desi imi continui existenta in discretie, n-am putut opri zvonurile care au facut tabloidele din lumea intreaga sa scrie despre mine ca nu am varsta, ca nu am o identitate precisa si ca am puterea de a intra in corpul altor persoane, alegand corpul gazda in functie de intensitatea cu care acestea manifesta disfunctii ale sistemului limbic. Recent am revenit aproape de lumea artei si am creat un spectacol la Centrul National al Dansului. Numele meu este Farid Fairuz!
P.S. Nu mai vreau divertisment! Vreau doar divertisment extrem! Il vreau pe Babi-µinune cantand la curtea printului in Lacul lebedelor! O vreau pe Mariana Nicolesco la Miss Piranda si pe Irina Loghin cantand "Ruga pentru poporul roman", in deschiderea de la Eurovision! Vreau ca Dan Puric sa bata step la deschiderea Catedralei Manturii Neamului sau, mai bine, pe Puric il vreau presedinte! Imi iau adio de la luciditate si decenta! Imi iau adio de la cultura romana si de la problemele ei. De-acum incolo sunt Farid Fairuz.
