Putin, scenarist si regizor

In turneul pe care l-a incheiat in Orientul Mijlociu in state considerate zone traditionale de influenta a Washingtonului, presedintele rus Vladimir Putin s-a straduit sa ofere imaginea unei Rusii revigorate, sa arate ca este posibila o alternativa, cautand sa impuna puterea energetica si complexul militaro-industrial rus.
Inainte de a parasi Ammanul, dupa turneul de trei zile care l-a purtat din Arabia Saudita in Iordania, trecand prin Qatar, liderul de la Kremlin nu si-a ascuns satisfactia. Pentru ca, in afara faptului ca se straduieste sa reimpuna Rusia pe scena internationala, dupa o lunga eclipsa intervenita dupa disparitia imperiului sovietic, Putin a dorit sa se afiseze alaturi de lideri ai unor tari mult mai respectabile decat Siria sau Iranul, aliatii sai traditionali stigmatizati de Washington. Desi Rusia nu a semnat acorduri majore, Putin a dorit – mai ales ca lider al uneia dintre membrele Cvartetului in dosarul Orientului Mijlociu, alaturi de Statele Unite, UE si ONU – sa isi joace partitura intalnindu-se cu regele Abdallah al II-lea al Iordaniei si cu liderul palestinian Mahmud Abbas, inaintea venirii in regiune a secretarului de stat american, Condoleezza Rice. In fapt, vizita in regiune a fost marcata de ecourile discursului sau rostit la München, o adevarata diatriba  antiamericana, care a tradus iritatia crescanda a Moscovei fata de influenta crescanda a NATO si a SUA in fosta sa zona de influenta. Asa cum declara un reprezentant al ministerului rus de externe, Rusia isi va ajusta politica externa, ca raspuns la apropierea infrastructurii militare a NATO de granita sa si planurile SUA de a desfasura elemente ale sistemului de aparare antiracheta in Europa de Est.
Aceasta ultima problema l-a incurajat pe Putin sa atace. Ranchiuna Kremlinului, sustin analistii rusi, dateaza din 2001, cand Rusia a sustinut SUA in lupta antiterorista dupa atentatele din 11 septembrie, un gest pentru care nu a primit nimic in schimb. Apogeul a fost atins dupa “revolutia portocalie” din Ucraina, in 2004, si venirea la putere a unui presedinte prooccidental, ceea ce Rusia a considerat ca o “tradare din partea Statelor Unite”. Ca sa nu mai vorbim de nemultumirea generata de aspiratiile pro-NATO ale Ucrainei, si mai ales ale Georgiei, o alta republica ex-sovietica acum proamericana. In disputa dintre Moscova si Washington, pe sferele de influenta din Orientul Mijlociu si regiunea postsovietica, Putin a considerat ca este cazul sa arate ca Rusia a redevenit o superputere, cum a fost URSS.  Retorica lui Putin “ilustreaza un complex de inferioritate” al unei Rusii care isi cauta locul in plan mondial, dar este pe placul electorilor rusi, nostalgici ai marii grandori pierdute. Sa nu uitam ca in Rusia urmeaza alegeri…