Decizia miliardarului Mihail Prohorov, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Rusia, de a îşi anunţa candidatura la preşedinţie este încă o lovitură pentru premierul Vladimir Putin, după ce, la sfârşitul săptămânii trecute, 40.000 de oameni au demonstrat la Moscova împotriva sa.
Dacă în ultimii 11 ani Vladimir Putin a fost, indiferent de funcţia ocupată, cel mai puternic om din Rusia, sfârşitul anului îl găseşte pe premier în declin. Pentru autorul unui articol apărut în publicaţia australiană Inside Story, John Besemeres, Putin a ajuns la „momentul Ceauşescu”: populaţia este din ce în ce mai nemulţumită de prestaţia sa şi, după ani de zile în care doar puţini au îndrăznit să îl critice public, corul vocilor care cer sfârşitul „domniei” premierului devine din ce în ce mai tare. Besemeres aminteşte de o întâmplare care a avut loc la mijlocul lunii noiembrie, când Putin a vizionat o luptă de arte marţiale între un rus şi un american. După lupta câştigată de rus, premierul a urcat în ring pentru a adresa publicului câteva cuvinte – moment în care mulţimea a început să îl fluiere şi să-l huiduiască. Deşi Kremlinul s-a grăbit să anunţe că fluierăturile îi erau adresate luptătorului american, mulţi spectatori au infirmat, pe bloguri şi reţele de socializare, versiunea oficială.
Cine este Mihail Prohorov?
În acest moment de rară slăbiciune a premierului, candidatura lui Mihail Prohorov a venit ca o bombă. Omul de afaceri dispune de o avere estimată de revista americană Forbes la circa 18 miliarde de dolari, ale cărei temelii au fost puse în timpul privatizărilor care au avut loc în anii ’90. Cotidianul american The New York Times este de părere că relaţiile calde dintre Prohorov şi apropiaţi ai fostului preşedinte Boris Elţin – în special vicepremierul Vladimir Potanin, responsabil cu privatizarea industriei de stat şi totodată partener de afaceri al miliardarului – s-au dovedit a fi fost mai mult decât folositoare: Prohorov şi Potanin au cumpărat, pe un preţ derizoriu, mina de la Norilsk, unde se află 20% din zăcămintele globale de nichel şi 50% din cele de paladiu. După venirea la putere a lui Putin, Prohorov a acceptat, la cererea acestuia, să stea departe de sfera politică, iar în 2008 a vândut acţiunile minei, rămânând în paginile presei din Rusia mai curând în postura de playboy (şi proprietar al clubului american de baschet New Jersey Nets) şi căpătând, din partea tabloidelor, porecla „Omul Vacanţelor”. În iunie 2011, omul de afaceri a fost ales – cu încuviinţarea tacită a Kremlinului – la vârful micului partid Cauza Dreaptă, fiind însă îndepărtat din postul său câteva luni mai târziu. Prohorov l-a acuzat pe principalul strateg al Kremlinului, Vladislav Surkov, că ar fi orchestrat demiterea sa deoarece ar fi devenit prea independent şi, aşadar, incomod pentru tandemul Putin-Medvedev.
Anunţul lui Prohorov a venit pe neaşteptate. „Am luat probabil cea mai importantă decizie din viaţa mea: candidez la preşedinţie”, a declarat acesta la începutul unei conferinţe de presă. După cum relatează cotidianul The Moscow Times, următoarele sale cuvinte s-au pierdut în hărmălaia iscată de reporterii prezenţi, care şi-au deschis simultan telefoanele mobile pentru a transmite ştirea redacţiilor lor. În continuare, Prohorov a afirmat că nu are de gând să îşi bazeze campania pe critica la adresa lui Putin, ci pe ceea ce trebuie făcut. Prohorov s-a declarat „un susţi-nător al clasei de mijloc” şi a anunţat că îşi doreşte o implicare mai mare a societăţii civile în viaţa politică. De asemenea, omul de afaceri s-a arătat deschis să colaboreze cu oricine este dornic să susţină platforma sa electorală: printre posibilii săi aliaţi se numără şi fostul ministru de Finanţe Alexei Kurdin, una dintre cele mai respectate figuri politice din Rusia, care a părăsit guvernul lui Vladimir Putin în septembrie, după o ceartă publică cu preşe-dintele Medvedev. Sub Kudrin, Rusia a plătit o parte subs-tan-ţială din datoriile externe şi a creat un fond de stabilitate care a ajutat ţara să treacă prin criza financiară globală din 2008-2009. Într-un interviu acordat publicaţiei Vedomosti, Kudrin a afirmat că este dispus să participe la întemeierea unui partid al clasei mijlocii – şi că a discutat această idee cu Prohorov.
New York Times notează că părerile liberalilor ruşi sunt împărţite în privinţa candidaturii miliardarului: Anton Orekh, un comentator politic al postului de radio Ekho Moskvy, este de părere că „Prohorov este departe de a fi cea mai proastă opţiune. Nu este un KGB-ist, nu va încerca să construiască o parodie a Uniunii Sovietice, nu ne va spune poveşti de groază despre NATO şi America şi nu va cheltui jumătate din buget pe producţia unor tancuri de care nimeni n-are nevoie”. Alţii au mai puţină încredere în omul de afaceri, suspectând că acesta ar putea face jocul Kremlinului. Andrei Dunaiev, lider al partidului Cauza Dreaptă, a declarat că speră ca Prohorov să candideze din proprie dorinţă – însă dacă acesta „joacă doar un rol pe care i l-a propus cineva, atunci este dezgustător”.
Faptul că televiziunea de stat Kanal 1 a anunţat candidatura lui Prohorov în cadrul programului de ştiri de la ora 18 a fost remarcat de unii analişti drept o aprobare tacită a acesteia de către Kremlin: de obicei, duşmanii lui Putin nu sunt menţionaţi pe posturile de stat. Premierul însuşi nu a comentat încă planurile lui Prohorov, purtătorul său de cuvânt mulţumindu-se să declare agenţiei de ştiri RIA Novosti că acesta „a luat cunoştinţă de ele”.
Biserica Ortodoxă se distanţează de putere
Şi o altă voce influentă, cea a episcopului Vsevolod Şaplin, cel mai proeminent purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe, s-a alăturat forţelor antiguvernamentale; conform The New York Times, acesta a declarat că „este evident că natura secretoasă a anumitor elemente ale sistemului electoral îi îngrijorează pe oameni şi trebuie să existe un control public al acestui sistem”. Declaraţia lui Şaplin este cu atât mai importantă cu cât acesta a fost criticat în trecut pentru atitudinea prietenoasă manifestată faţă de conducerea ţării. Serghei Şapnin, editorul publicaţiei oficiale a Bisericii Ortodoxe din Rusia, a afirmat, conform New York Times, că, „deşi cu câteva săptămâni în urmă ar fi fost imposibil de imaginat ca un preot să spună deschis asemenea lucruri, societatea a suferit un şoc din cauza falsificării rezultatului alegerilor, iar conştiinţa societăţii s-a maturizat atât de mult încât nu îi mai este frică să îşi exprime opinia în public.”
