In luna mai, la cateva zile dupa ce guvernul din Sri Lanka si-a invins inamicul istoric – Tigrii Tamili –, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a facut o vizita de 24 de ore la Colombo, pentru a-l convinge pe presedintele tarii sa permita accesul organizatiilor umanitare internationale la taberele de refugiati. Era inca o deplasare-fulger a lui Ban intr-o capitala lovita de razboi, parte din atributiile sale normale ca principal reprezentant al ONU, destinata mentinerii pacii si restabilirii respectarii angajamentelor.
Dar cine cunostea amanunte despre aceasta ultima ofensiva diplomatica a sefului ONU intr-o regiune agitata? Nu multa lume. Ban, care tocmai a ajuns la jumatatea mandatului sau de cinci ani, nu a reusit pana in prezent sa atraga atentia lumii asupra activitatii sale. Motivele tin atat de stilul sau personal, cat si de capriciile diplomatiei ONU.
Totusi, in stilul sau discret, Ban petrece peste o treime din timpul sau de lucru pe teren si a realizat multe in ultimele 30 de luni. In primul sau an de mandat, prin eforturile diplomatice intense din spatele scenei, a reusit sa aduca soldatii din forta de mentinere a Uniunii Africane in zonele de conflict ale Sudanului in Darfur. Desi procesul politic lancezeste de atunci, el a insistat pentru si mai multi soldati si mai multe elicoptere.
In Kosovo, Ban a putut reduce tensiunile pe marginea problemei complicate a independentei provinciei. A convins Uniunea Europeana si Statele Unite sa permita continuarea monitorizarii ONU in Kosovo concomitent cu cresterea gradului de autoguvernare – totul fara a declansa confruntari periculoase cu cele doua state care se opun desprinderii provinciei, Serbia si aliatul ei apropiat, Rusia.
In Myanmar, in pofida rezistentei dure a regimul militar, Ban a presat autoritatile sa permita accesul ajutoarelor umanitare dupa ce ciclonul Nargis a devastat tara anul trecut. Demersurile sale publice si private, zecile de convorbiri telefonice si intalniri au salvat probabil jumatate de milion de vieti. Astazi, el isi continua apelurile la eliberarea liderului democratic Aung San Suu Kyi.
In Haiti, stat care sufera inca de subdezvoltare si este marcat de tensiuni politice si de efectele uraganelor distrugatoare, Ban l-a numit pe fostul presedinte american Bill Clinton reprezentant special, pentru a ajuta la rezolvarea situatiei dificile a tarii. Desemnarea a urmat celor doua vizite facute de Ban in Haiti in ultimele 18 luni si unei conferinte a donatorilor, pe care a patronat-o in aprilie si care a avut drept scop strangerea unor ajutoare si investitii in valoare de 300 de milioane dolari.
Mai recent, Ban a preluat un rol activ in criza din Gaza. El a sustinut in repetate randuri dreptul palestinienilor la un stat propriu, dar a condamnat atacurile cu racheta lansate de Hamas asupra regiunilor din sudul Israelului. In timpul luptelor din Gaza, a cerut public oprirea conflictului si a insistat ca Israelul sa deschida granitele Gazei pentru ajutoare. A vizitat, de asemenea, sediul ONU din centrul Gazei pentru a exprima profunda ingrijorare a Natiunilor Unite fata de bombardarea acestuia.
Ban si-a asumat initiativa si in problema incalzirii globale. El a atacat aceasta problema la conferinta din Bali din 2007, facand din ea o chestiune centrala la ONU, iar acum va incerca sa obtina un nou acord intre toate statele participante la conferinta ONU de la Copenhaga, in decembrie 2009.
Apoi, Ban a mutat curajos si pe terenul sanatatii. A accelerat eforturile de eliminare a celei mai periculoase boli care bantuie lumea din timpuri stravechi – malaria –, desemnand un consilier special si mijlocind parteneriate inovatoare in sistemul ONU, prin cooptarea sectorului privat, a fundatiilor si NGO-urilor. Campania sa a ajutat deja la reducerea incidentei cazurilor de malarie.
Problema lui Ban este maniera sa timida, atat de diferita de cea a predecesorului sau, Kofi Annan, un secretar general extrovertit, care domina scena prin fler, elocinta si alura de star. Ban, in schimb, nu e nici carismatic, nici un mare vorbitor – engleza sa nu este atat de buna ca a lui Annan. In felul sau insa, Ban este un om deschis, politicos, ii plac simbolurile culturale contemporane si este dispus sa cante uneori versuri si texte ironice la evenimente publice.
si totusi, Ban este uneori criticat pentru ca nu face mai mult, nu asculta destul si este prea obedient fata de Marii Cinci – statele membre permanente ale Consiliului de Securitate. Unul dintre principalele reprosuri este ca e dificil sa comunici cu el. Ban da invariabil din cap in semn de incuviintare politicoasa, fara a afirma insa ceva cu claritate. Altii spun ca mai trebuie inca sa demonstreze ca e un bun manager si ca ar fi bine sa insiste mai mult pe reforma managementului intern de la ONU. Ca raspuns, Ban a certat deschis tarile membre pentru ca nu-i pun la dispozitie suficiente resurse. Dar, indiferent cine are dreptate, putini critici iau in calcul faptul ca si el, ca toti fostii sefi ai ONU, trebuie sa actioneze stiind ca are doar putere morala, nu si economica, militara sau politica.
Pe durata mandatului sau de pana acum, Ban a manifestat totusi constant instincte progresiste, in ciuda faptului ca nominalizarea sa a fost initial puternic sustinuta de un guvern autoritar chinez si de John Bolton, un reprezentant american de dreapta, ostil ONU. In cele din urma, el ar trebui judecat prin prisma a ceea ce a realizat, nu prin cea a slabiciunilor sau a stilului personal mai sters.
Stephen Schlesinger, cercetator asociat la Century Foundation, a scris "Act of Creation", o lucrare despre nasterea Natiunilor Unite.
Copyright: Project Syndicate, 2009. www.project-syndicate.org
