De 26 de ani, aproape fiecare ministru al Agriculturii spune, la învestire, că va revoluţiona domeniul. Nici unul nu reuşeşte. Care e cauza acestui „paradox“?
Profesorul clujean Avram Fițiu, fostul şef de cabinet al lui Dacian Cioloş pe când acesta era ministrul Agriculturii, a explicat într-un interviu oferit „României libere" cum ar trebui să arate agricultura românească pentru a fi performantă.
Cum se explică faptul că România nu face agricultură ca în Occident?
Avram Fițiu: Occidentalii au făcut o alegere, trecând de la producţia agricolă primară la prelucrare, de la producerea şi vinderea de materie primă, la vânzarea de produse cu valoare adăugată mare.
Ca de exemplu?
A.F.: Vă voi da exemplul Belgiei. Zona flamandă era organizată agricol identic cu cea francofonă. Ambele produceau materie brută, deşi climatul şi relieful flamande nu permiteau performanţa economică cantitativă din zona valonă, cu mai multă câmpie şi zone colinare. Cineva a avut ideea că, dacă vor să-i bată pe fraţii lor valoni, ar trebui să-şi treacă toată economia agricolă pe procesare şi să pună valoare adăugată în prelucrare, în produse finite. Au atins obiectivul prin 2005 – 2006. De atunci, zona flamandă e contributor net la buget şi ţine financiar toată economia Belgiei, pentru că a închis lanţurile valorice, având trei verigi în mână: producţie, procesare, vânzare.
De la materie primă la produs finit.
A.F.: E exemplu-şcoală, pe care am putea construi o analiză serioasă pentru România, ce are evident potenţial mult mai serios ca Belgia. Pentru a reuşi, ai nevoie de o resursă umană extrem de bine pregătită, ca să înţeleagă de ce e nevoie să facă schimbarea de la producţie la procesare, apoi să-i permiţi economic să facă investiţia.
Cum a procedat Belgia?
A.F.: A investit masiv în copiii agricultorilor. A inventariat până la ultimul copil de agricultor şi a investit în el. În 15 ani, Flandra a răsturnat paradigma economică. Azi e locomotiva economiei agricole.
Să ieşim din paradigma „grânarul Europei“ şi să începem să facem prelucrare de produse agricole?
A.F.: Paradigma poate rămâne, dar să nu mai fie grânar de materie brută, ci de pâine. Sunt indivizi în România ce au câştigat această paradigmă. Cel mai bun exemplu nu e însă cel mai bun model economic, nu e reproductibil: Dimitrie Muscă. Economic, nu mai putem inventa încă 10.000 de Muscă, cu pregătirea şi voinţa lui. Vorbim de 7.000 – 10.000 ha, Europa nu are acest model. Nici în Franţa, nici în Germania nu vei găsi o fermă integrată de 7.000 – 10.000 ha. 90% din fermele agricole austriace ori franceze sunt ferme familiale.
Ferme mici.
A.F.: Nu neapărat. Familială. Poate fi de 300 ha, cât e media fermei „pariziene“, până la şapte hectare pentru legumicultură, cinci în pomicultură, până la 40 de vaci cu 40 ha în zootehnie, în Germania şi Franţa. Nu se calculează mărimea fermei fizic, ci ca venit net. Valoarea producţiei standard se măsoară în euro, nu în hectare. Mă interesează să creez condiţii de viaţă corecte agricultorului, să
nu-l înrobesc, să nu muncească ca nebunul şi să ia împrumut un milion de euro pentru o fermă de cereale. Aceasta e valoarea investiţiei unui tânăr agricultor francez. Trebuie să ia de la bancă un milion de euro. La 300 – 350 ha nivelul de echipare cu silozuri, tractoare ş.a.m.d., plus pământul, costă un milion de euro. Să dai un milion de euro înapoi timp de 25 de ani, cu 5% dobândă, ca în Germania sau Franţa, e înrobitor.
Aşa ies fermierii francezi, la câteva luni, în stradă.
A.F.: Cu ieşitul în stradă e faza drăguţă. În faza radicală, se spânzură doi pe zi. Din cauza împrumutului de un milion de euro, sunt 800 de sinucideri pe an oficial anunţate.
Atunci, soluția care este?
A.F.: Orizontalizarea lanţului. În Europa apar alternative. CNDSR e un grup de agricultori din Franţa, organizat în federaţie naţională, ce arată Franţei de vreo cinci ani că, economic, pot inventa un sistem alternativ, în zona Champagne. Cu 10 – 20 ha de cultură de cereale, fără să ia împrumut un milion, au acelaşi venit net pe familie ca ferma ce ia un milion. Cu 10 – 20 ha, îşi cumpără o moară cu 3.000 – 4.000 de euro, pe piatră, produc făina proprie şi îşi fac o brutărie banală, pe vatră, de 16 mp, ca să vândă pâine. Sunt peste 200 de ferme în Franţa, studiate acum de economiştii francezi, cărora nu le vine să creadă că, economic, un sistem ce nu împrumută nimic din bancă reuşeşte aceeaşi performanţă economică precum ferma cu un milion împrumut. Ba, mai mult, performanţa e dublă social şi triplă ca mediu.
Mai mulţi experţi mi-au vorbit critic de-a lungul timpului, deplângând lipsa burselor agricole de mărfuri în România.
A.F.: O tâmpenie corporatistă. Bursa e un element important, vital pentru o gândire corporatistă. Sistemul german, austriac şi francez de fermă familială şi-a bazat construcţia pe nişte elemente din care bursa lipseşte. Aceasta e o invenţie a agriculturii industriale americane şi sud-americane, care, pentru cantităţi uriaşe de producţie brută, avea nevoie de bursă.
Bine, dar bursa şi rolul ei vital economic este un lucru care se învaţă la toate facultăţile cu profil economic.
A.F.: Facultăţile de ştiinţe economice, în loc să separe filosofia corporatistă de cea a unităţilor economice familiale, au amestecat cele două categorii şi indicatorii lor. Dacă România vrea să dezvolte agricultură corporatistă în sud, n-are decât s-o facă, dar să-şi asume şi consecinţele sărăciei Bărăganului: un partid roşu pentru următorii 50 – 100 de ani. Trebuie să lăsăm politicul corect şi să vorbim greşit politic, dar corect omeneşte. Este dureros pentru mine să văd tragedia ţăranilor din Bărăgan, care au ajuns să întindă mâna la arendaşul român sau străin sau la proprietarul român sau străin care i-a cumpărat pământul.
Cum se explică succesiunea de miniştri români ai Agriculturii ce n-au făcut nimic?
A.F.: Ca să poţi face, trebuie să fii doctor docent în agricultura franceză, germană, austriacă, daneză, adică în agricultura europeană. Adică – Unu: în marile gafe făcute în agricultura europeană. Doi: în acele decizii istorice care au dus la performanţă ecologică, socială şi economică. Când cunoşti adversarul în detaliu, construieşti instrumente de forţă, ca să te poţi lupta cu şanse egale. O componentă majoră e pregătirea mentală, de depăşire a Sindromului Istanbul.
Sindromul Istanbul?
A.F.: „Capul plecat, sabia nu-l taie“. Ne comportăm de secole în faţa unui străin ca în faţa unui stăpân. Dacă continuăm, ne-am terminat existenţa. Am înţeles de la partenerii noştri de azi, eu, Dacian (Cioloş – n.n.) şi alţii care ne-am făcut şcolile pe acolo, la francezi, la nemţi, că, dacă în Europa faci o astfel de gafă, de a apleca capul, europenii taie capul. În toată istoria lor, şi-au construit prosperitatea pe jaf şi furt din colonii. Ei, când văd un cap aplecat, nu-l calcă, îl taie. Ca să poţi să fii demn în Europa, pentru a avea partener pe francez sau pe neamţ, trebuie să fii cel puţin la fel de inteligent ca el, dacă nu mai inteligent, cel puţin la fel de dur în negociere ca el, ca să-i poţi câştiga respectul.
Ce trebuie să legifereze acum, în România, un ministru al Agriculturii? Ce iniţiative legislative?
A.F.: Să realizeze o politică agricolă, prin care să creeze un echilibru regional pe forme de relief. Să împartă banii echilibrat pe cele trei forme de relief: munte, deal şi câmpie. În ultimii 25 de ani, câmpia a luat peste 50% – 60% din banii României, în detrimentul muntelui şi dealului. Mare dezechilibru bugetar! Măcar de-am vedea în câmpie numai lapte şi miere. Vedem laptele şi mierea în curtea speculanţilor şi a marilor corporatişti. În Bărăgan, câmpia Vasluiului şi în alte câmpii. Unde vedem şi sărăcie lucie.
Mergem într-o reţea de magazine de proximitate şi cumpărăm legume. Există un soi de roşii româneşti şi trei – patru importate din Italia, Turcia şi Grecia. Galbene, portocalii, din acelea foarte mici etc. Cum să dezvoltăm acest sector, în care o dată eram foarte buni?
A.F.: Trebuie să depăşim Sindromul olandez.
Mi-aţi explicat ce înseamnă Sindromul Istanbul. Sindromul olandez ce este?
A.F.: O ţară mică, fără teren pe orizontală, a fost obligată să-şi găsească cel mai chimizat şi intensiv sistem de agricultură din Europa pe verticală.
Olanda excelează în două domenii: legumicultură – floricultură şi zootehnie. Sera de roşii din Olanda, faţă de cele din Europa, e de 11 m, faţă de 4,5 – 5 m în Germania.Tomatele din Olanda, în loc să stea pe maximum 4 m înălţime, se duc pe 11 m, la 38 de etaje. Se face colac din rădăcină, ca să se coboare tulpina tot timpul, pe maxim doi metri.
Au creat şi cel mai industrializat sistem de producere a seminţei. Cele mai productive seminţe din Europa, care să poată să facă producţie pe baza unui sistem ultrachimizat, fără care planta moare. Faţă de Germania sau Franţa, ce au suprafaţă pe orizontală, nivelul de intensificare în chimizare şi robotizare olandez e de 4:1 – 5:1.
CV Avram Fițiu
1997 – conferenţiar universitar la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Cluj.
1997 – ciclu de Studii Specializate-DESS în Geniu Sanitar la Facultatea de Stiinţe Agronomice din Gembloux, Belgia
2000 – doctorat, cu teza „Utilizarea în agricultură, a compostului provenit din fermentarea aerobă a deşeurilor menajere“
2005 – a primit Premiul ASAS pentru cartea „Bazele Agriculturii Ecologice“.
2007 – director de cabinet al ministrului Agriculturii Dacian Cioloş
Este un susţinător al agriculturii ecologice. Susține două cursuri, „Ecologie şi Protecţia Mediului“ şi „Monitorizarea fenomenelor de risc“. A scris opt cărţi de specialitate.
