Radu Jude s-a intors recent de la Rotterdam, unde scurtmetrajul sau, “Lampa cu caciula”, a avut cateva proiectii. In timp ce era in Olanda, Radu Jude a aflat ca filmul a luat Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Sundance. Acest premiu, precum si Marele Premiu obtinut anul trecut la Bilbao il califica in cursa pentru nominalizarile la Oscarul de anul viitor. Desi proiectele sale au fost respinse in bloc la concursul CNC, Radu Jude lucreaza acum cu TvR la un film de 30 de minute care va fi o replica la celebrul “Night on Earth” al lui Jim Jarmusch.
– Cum ai reactionat la aflarea vestii ca ai castigat la Sundance?
– Premiul a fost anuntat la 10 seara, ora locala. Adica in Europa era cam 5 dimineata si eu dormeam. M-a sunat Ada Solomon, producatorul filmului. La inceput nici n-am inteles despre ce era vorba, eram complet confuz. M-am bucurat foarte tare si m-am culcat la loc. Acum imi pare foarte rau ca nu m-am dus, nu numai pentru povestea asta cu premiul, ci pentru ca as fi fost curios sa vad cum arata acest festival despre care am auzit atatea.
– “Practic”, ce aduce filmului tau si tie acest premiu de la Sundance? Care au fost cele mai faine reactii pe care le-a avut filmul, din ce ti-a spus Ada Solomon?
– Nu stiu ce aduce acest premiu. Deocamdata, un fel de glorie intre prieteni, cateva mistouri de genul “ti-au dat o statueta cu Sundance Kid sau cu Calaretul Electric?” si niste invitatii la alte festivaluri. In plus, vreau sa amintesc ca proiectul acestui film a fost respins la concursul CNC din 2004, si chiar cu note foarte mici. Am incercat apoi sa facem filmul cu bani privati, n-am reusit, iar in cele din urma am obtinut finantarea la concursul din 2005. Am facut filmul sub acest stres. Era un proiect in care credeam si care fusese respins, si imi doream foarte tare sa dovedesc ca avusesem dreptate. De aceea, premiile astea, si mai ales cel de la Sundance, sunt, sper, o dovada (relativa, bineinteles) a valorii filmului.
Pentru meseria asta nu scoala conteaza
– N-ai studiat la UNATC, ci la Universitatea Media. De ce?
– Am dat la UNATC de doua ori, am picat de fiecare data si nu aveam chef sa incerc la infinit. Asa ca am hotarat sa ma inscriu la Universitatea Media, gandindu-ma ca, in definitiv, pentru meseria asta scoala nu este esentiala. Adica sunt o multime de regizori buni care n-au facut scoala de film. Acesta e si motivul pentru care din anul doi am inceput sa fac asistenta de regie, avand convingerea ca voi avea mai multe de invatat observand cum lucreaza diversi regizori decat de la profesorii din scoala.
– Ai avut doua proiecte de scurt si unul de lung debut respinse la concursul CNC. Ce faci acum?
– Mi-au fost respinse si proiectele de scurtmetraj, si cel de lungmetraj, dar nu cred ca mai e nimic de comentat cata vreme cineasti extrem de talentati – Cristi Puiu, Ileana Stanculescu, Hanno Hofer sau Dumitru Budrala – au fost la randul lor respinsi. In locul lor au fost promovati, pe langa cativa cineasti de valoare, regizori care si-au dovedit, cel putin cu ultimele proiecte, incapacitatea de a face film de calitate. Mi se pare foarte trist. In ce ma priveste, filmez in curand un film de 30 de minute pentru TVR si diverse spoturi publicitare, care ma ajuta sa-mi exersez totusi profesia. Cu contestatiile nu cred sa se rezolve ceva, mai ales ca proiectele mele au avut note foarte mici si, conform regulamentului, doar daca ai peste 7 poti avea contestatia rezolvata favorabil.
– Ce fel de film faci acum?
– Este un proiect pe care l-am scris impreuna cu Andrei Butica si care are ca titlu de lucru “Scurta intalnire”. E o replica la “Nigth on Earth” de Jim Jarmusch. Toata actiunea se petrece intr-o noapte, in Bucuresti, cand un taximetrist incearca sa agate o clienta fugita de acasa, de la barbat. Andi Vasluianu si Oana Ioachim interpreteaza rolurile principale. Am inceput filmarile pe 7 februarie.
– “Lampa…” a fost anul trecut cel mai premiat scurtmetraj romanesc. Crezi in premii? Ti le doresti?
– As fi ipocrit sa spun ca nu m-am bucurat de aceste premii, in primul rand pentru ca sunt o dovada a valorii filmului si pentru ca ofera, sper, sansa de a face film pe mai departe. In rest, sigur ca nu cred in premii sau, mai bine spus, nu premiile motiveaza interesul meu pentru film. Ma gandesc ca Yasujiro Ozu, unul din regizorii pe care-i admir, a facut o gramada de filme geniale si n-a fost niciodata premiat la niciunul din festivalurile importante. Iar filmele lui au fost descoperite in Europa dupa ce el a murit. Acuma, sa nu se inteleaga ca ma compar cu Ozu, ce vroiam sa spun e ca in ultima instanta premiile astea nu conteaza cine stie ce.
– Ce ai facut la Rotterdam si cum ti-a fost pe acolo?
– La Rotterdam am prezentat “Lampa cu caciula” la proiectiile pe care le-a avut acolo, am vazut filme – unele proaste, altele bune -, am stat mult la taclale cu Corneliu Porumboiu si m-am intalnit cu producatoarea olandeza de la proiectul meu de lungmetraj.
