Sansa a inceput sa aiba la noi un sens mai mult peiorativ. A avea sansa sau sansa din urma, adica ultima sansa, a devenit, din pacate, un lucru comun. Este ca si cum ai vorbi de rotatia zilei si a noptii. Un lucru obisnuit devine banal, isi pierde sensul real. Asa se pare ca se intampla si cu sansa proiectului Legii ANI. N-a fost sa fie cum a vrut Guvernul. Sau cum a propus Monica Macovei. ANI a fost amendata de Camera Deputatilor, care a eliminat anumite prevederi-cheie. Senatul, in loc sa limpezeasca situatia, a blocat dezbaterile pana in februarie 2007, ratand astfel sansa de a incheia anul cu un obiectiv in masura sa dea satisfactie comisarilor CE. Adoptarea Legii ANI a fost solicitata si de seful statului in plenul Senatului, invocand faptul ca inaltii oficiali europeni sunt nemultumiti. Parlamentarii si-au pus palma-n fund si au plecat in vacanta.
Este posibil ca presedintele sa fi auzit de o scrisoare trimisa de Olli Rehn premierului Tariceanu prin care ii solicita sa intervina in dezbaterea din Senat a legii pentru a fi adoptata in varianta nemutilata. Vinerea trecuta, primul-ministru a confirmat faptul ca a primit o astfel de solicitare la mijlocul lunii, cu patru zile inainte de condamnarea comunismului. Nu conteaza ce i-a raspuns Tariceanu lui Rehn, ci faptul ca la Bruxelles se monitorizeaza in continuare evolutia reformelor din Romania – Legea ANI fiind una dintre restantele angajamentului luat fata de UE. Ma opresc acum doar la indiferenta manifestata de parlamentari fata de un proiect legislativ de importanta capitala pentru tara. Se demonstreaza inca o data faptul ca nu exista o determinare politica atunci cand interesul national o cere. S-a plecat in vacanta lasandu-se de izbeliste o lege ce va fi atent urmarita in cadrul Mecanismului de Verificare care va fi creat in aceste zile. De ce manifesta senatorii un asemenea dezinteres? Cum de a fost posibila o astfel de amanare si cine se face vinovat de tergiversarea dezbaterii Legii ANI? Evident, alesii neamului, care stiu ca daca promoveaza o astfel de lege lovesc in propriile lor interese. Adevarul nu se doreste cunoscut intrucat inspectorii vor putea sa verifice direct depozitele bancare si dosarele fiscale ale demnitarilor. Asta in situatia in care se revine la acele prevederi-cheie amendate de deputati tocmai pentru a bloca accesul la unele informatii considerate confidentiale de titularii depozitelor respective. Cu alte cuvinte, secretul bancar trebuie sa fie pastrat tocmai pentru a nu da ocazia opiniei publice sa afle cum s-au umflat averile in timpul mandatului de inalt demnitar.
Ca dovada ca parlamentarii isi apara viitorul este si faptul ca deputatii au propus ca Agentia Nationala de Integritate sa fie supusa controlului parlamentar, situatie de neacceptat dupa parerea lui Olli Rehn, care considera ca in felul acesta „ANI isi pierde independenta necesara”. De fapt, nu se doreste lupta impotriva coruptiei din motive pe care le poate intelege oricine. Daca toti banii din depozitele bancare ar fi castigati cinstit, in mod normal parlamentarii ar fi trebuit de mult sa aprobe legea in forma reala depusa de Macovei. Atunci cand sunt in joc interesele personale se trage intentionat de timp, eventual se trece la modificari de fond pentru a stirbi o lege care nu mai are nimic comun cu proiectul de baza. Se da intentionat cu piciorul unui demers in conditiile in care comisarii europeni sunt cu ochii pe Romania.
Doi bani nu dau senatorii si deputatii pe ingrijorarea prezenta in mediile oficiale de la Bruxelles. Faptul ca ni se spune in fata ca Romania a incetinit ritmul reformelor odata cu primirea acceptului de tara UE ar trebui sa dea de gandit tuturor celor care se fac responsabili de amanarea dezbaterii Legii ANI. Una se promite si alta se face. O politica plina de fatarnicie.
