Din vechea cetate a Bistriţei a mai rămas un turn şi o mică porţiune din zidul de apărare
“România liberă – Ediţia de Transilvania” continuă serialul în care prezintă cetăţile Transilvaniei. Una dintre cele mai interesante istorii este cea a cetăţii Bistriţei, ridicată de saşi în Evul Mediu şi ale cărui ziduri au fost demolate în secolul XIX de către austrieci, după ce aceste ziduri deveniseră inutile din punct de vedere militar, pentru a permite dezvoltarea urbanistică a oraşului.
Cetatea coloniştilor saşi
La fel ca multe alte cetăţi ale Transilvaniei, Bistriţa a fost ridicată de coloniştii saşi, aduşi în Evul Mediu de către regii Ungariei. Aşadar, este vorba de un burg al orăşenilor, nu de o cetate aristocratică. Cel mai probabil, cetatea a fost ridicată în secolul al XIII-lea şi refăcută în secolele XV şi XVI. Între vechile ziduri ale cetăţii a fost găsită o monedă din 1272, cu efigia regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, ceea ce a permis datarea construcţiei cu o exactitate neobişnuită. Însă aşezarea saşilor bistriţeni a fost menţionată din 1241, când oraşul, apărat la acea dată doar cu valuri de pământ şi cu palisade din lemn, a fost distrus în timpul marii invazii mongole.
Ridicarea unei cetăţi cu ziduri de piatră a făcut parte din eforturile statelor catolice de a opri invaziile mongole, iar un intens program de ridicare a unor fortificaţii în măsură să reziste asalturilor mongole a fost sprijinit financiare de către Biserica Catolică. Aceste eforturi nu au fost în van, iar bistriţenii au reuşit să se opună unui alt asediu mongol, din anul 1285. Datorită rolului militar, care a transformat Bistriţa într-un centru regional, oraşul a primit numeroase privilegii, între care cel de a ţine un târg anual, acordat în anul 1330 de către regina Elisabeta a Ungariei. În timp, aşezarea, cunoscută şi sub numele de Nosa, a devenit reşedinţa comitatul Noserland. Zidurile de piatră, care atingeau o înălţime de 10 metri, au fost completate, treptat, cu numeroase turnuri şi bastioane de apărare. Treptat, numărul acestor turnuri şi bastioane a sporit la 18, apoi la 22. Ele erau apărate de diferitele bresle ale oraşului.
Oraşul a primit şi statutul de oraş liber regesc şi pe cel de a-şi alege judele şi juraţii. Şi asta pentru că Bistriţa devenise unul dintre cele mai importante centre comerciale din Europa de Est, pentru că deţinea preponderenţa în comerţul Transilvaniei şi Ungariei cu Moldova şi chiar cu provinciile din sudul regatului polonez de atunci. Dezvoltarea economică şi urbanistică a Bistriţei a determinat extinderea oraşului. În anul 1465, regele Matia Corvin a oferit oraşului dreptul de a-şi mări incinta fortificată. Tot regele Matia Corvin a dăruit Bistriţa drept feudă vasalului său, principele moldovean Petru Rareş. În secolele următoare, rolul militar al Bistriţei a trecut pe plan secund. Zidurile cetăţii nu au mai fost modernizate, deoarece atât principii Transilvaniei, cât şi împăraţii austrieci şi-au concentrat resursele financiare pentru fortificarea cetăţilor de la graniţa cu Imperiul Otoman. În secolul al XIX-lea, zidurile cetăţii deveniseră irelevante din punct de vedere militar, pentru că dezvoltarea artileriei a impus noi modele de luptă. Astfel că ele au fost demolate, pentru a face loc dezvoltării oraşului. Bistriţa continua să fie un centru comercial dinamic, legat prin curse de poştalion cu Viena, Cracovia, Budapesta ori alte oraşe importante din regiune.
O arhitectură deosebită
Bogăţia negustorilor bistriţeni este relevată şi de ansamblurile de clădiri medievale şi renascentiste ridicate în vechhiul burg. Astfel, Biserica Evanghelică este şi rămâne unul dintre cele ami frumoase monumente de arhitectură gotică din Transilvania. De asemenea, în centrul oraşului a fost ridicat ansamblul Sugalete, format din 13 case impotante, cu arcade, care a devenit principalul centru comercial al oraşului. Există unele imobile deosebit de frumoase, cum ar fi Casa Argintarului, care păstrează farmecul vechii aşezări săseşti. Şi în prezent, Bistriţa rămâne un oraş fermecător, care ar putea deveni o destinaţie turistică deosebită, prin valorificarea tradiţiilor medievale, reanscentiste şi baroce şi dacă ar pune în valoare legenda lui Dracula, în contextul în care oraşul este pomenit în romanul lui Bram Stoker.
Bani europeni
Potenţialul turistic al oraşului a fost remarcat şi de autorităţile locale, care au cerut şi au obţinut fonduri europene pentru promovarea Bistriţei. Chiar dacă infrastructura de turism este dezvoltată doar la un nivel modest în prezent, există toate şansele ca, pe termen mediu, Bistriţa să cunoască o dinamizare semnificativă a economiei, bazată pe fluxul financiar adus de oaspeţii străini.
