Odata trecuta euforia declararii independentei, se poate spune ca abia acum incepe adevarata munca, independenta fiind doar prima etapa, cea mai facila, a asa-numitului "Plan Ahtisaari", dupa numele fostului presedinte finlandez Martti Ahtisaari, care a condus echipa de juristi insarcinata cu redactarea documentului. Euforia celor mai nationalisti dintre albanezii kosovari ar putea fi de scurta durata. Planul, acceptat de catre albanezi, dar respins deocamdata de sarbi, impune guvernului de la Pristina serioase obligatii, pe care guvernul kosovar va trebui sa le indeplineasca, sub supraveghere internationala. In acelasi timp, daca vor accepta planul, sarbii si celelalte minoritati ar putea obtine substantiale beneficii politice. Planul Ahtisaari prevedea, intr-o prima etapa, un cadru legal pentru declararea independentei provinciei, independenta care ar trebui urmata de adoptarea de catre parlamentul de la Pristina a unui set de legi menite sa transforme Kosovo intr-o societate multietnica, multiculturala si toleranta. Documentul prevede astfel ca minoritatilor din Kosovo sa li se acorde o mare influenta in majoritatea sectoarelor societatii. Compozitia etnica a provinciei Kosovo este deseori simplificata in mod abuziv in binomul: albanezi 90% – sarbi 10%. In realitate, cei 10%, altfel zis circa 200.000 de persoane, sunt mai degraba un conglomerat disparat de minoritati, in Kosovo mai traind pe langa sarbi si turci, romi, apoi sarbi musulmani, numiti gorani, precum si alti sarbi musulmani care prefera sa fie numiti mai degraba bosniaci. Toti acestia, cu exceptia turcilor, au avut de suferit din cauza purificarii etnice practicate de albanezi dupa detasarea provinciei de Serbia. In virtutea planului Ahtisaari, Kosovo va trebui mai intai sa adopte o constitutie, mecanismul redactarii acesteia fiind foarte precis delimitat. Comisia constitutionala va avea 21 de membri, dintre care 3 vor fi sarbi, iar 3 vor trebui sa provina din sanul celorlalte comunitati etnice. Dupa adoptarea constitutiei de catre parlamentul de la Pristina, vor trebui organizate noi alegeri, in cel mai tarziu 9 luni. Din cei 120 de membri ai parlamentului, 20 de locuri le vor fi obligatoriu rezervate minoritatilor, 10 pentru sarbi si 10 pentru ceilalti, iar acest aranjament va fi mentinut de-a lungul primelor doua mandate parlamentare. Planul Ahtisaari mai prevede si ca eventualele modificari legale importante sa poata fi adoptate nu doar prin reunirea unei majoritati parlamentare, dar si prin reunirea unei majoritati a celor 20 de deputati proveniti din randurile minoritatilor. De asemenea, sarbii vor avea obligatoriu un ministru in guvern, iar un alt portofoliu va trebui sa fie acordat celorlalte minoritati. si mai important pentru minoritati ar putea fi faptul ca prin planul Ahtisaari e prevazuta o foarte importanta descentralizare si atribuirea de largi puteri autoritatilor locale. Tot asa, Kosovo va avea doua limbi oficiale, albaneza si sarba, comunitatile locale putandu-si folosi limba si alfabetul in administratie si in toate documentele legale. In situatia actuala, asadar, departe de a oferi o victorie nemeritata albanezilor din Kosovo, planul Ahtisaari este mai degraba un set de garantii solide oferite intregii populatii din Kosovo ca isi vor gasi locul intr-o societate multietnica si toleranta. Din pacate, una din limitarile planului este aceea ca nu exista garantii ca el va fi aplicat in intregime, precum si faptul ca nici un fel de sanctiuni nu au fost prevazute in acest caz.
