Fosta vila a lui Nicolae Ceausescu din Cluj a devenit, dupa anul 1989, un simbol al capitalismului. In primul rand, in cladirea de epoca de pe strada Cardinal Iuliu Hossu si-a stabilit sediul PNTCD, ca o ironie a istoriei. Tabloul e completat cu una dintre cele mai bune pizzerii din Cluj, deschisa tocmai in subsolul in care fostul dictator comunist isi pastra vinurile. "Ciao, Italia" aduce in inima Transilvaniei atmosfera unui local napoletan sau sicilian. Inclusiv camerele cu tavan jos si inghesuite, mesele de lemn, acoperite cu fete de masa care cad in falduri ori scaunele cu spatar solid accentueaza aceasta senzatie. Vara, restaurantul este extins pe o terasa pavata cu dale de beton, marginita cu tuia plantate in ghiveci si care se termina cu o gradina, usor neingrijita, dar plina de o vegetatie luxurianta, care te duce cu gandul la malurile raurile care se varsa in Mediterana. Mesele si scaunele sunt din fier forjat, ca in micile ristorante din Napoli. Bucataria exceleaza in domeniul fructelor de mare. Pizza "Ciao Italia", care este acoperita cu un strat consistent de sos de rosii si de calamari, este un bun exemplu in acest sens. Insa nici pizza Diavola sau Quatro formaggi nu este tocmai de lepadat. La mare pret sunt tinute si salatele. Piesa de rezistenta este reprezentata de platourile cu creveti, scoici ori caracatita. Foarte bine preparate sunt si bruschettele, la fel ca si lipia pe care, in buna traditie a Sudului, clientii o pot comanda in locul painii dospite. Daca o masa consistenta costa arareori mai mult de 50 de lei noi de persoana, in schimb, la capitolul bauturi, localul are mult de suferit. "Ciao, Italia" are doar cateva sortimente de bere. Inexplicabil, nu exista nici una dintre marcile de traditie in Transilvania, nici macar berea Ursus, preferata clujenilor. Un alt dezavantaj este servirea pe terasa – clientii sunt lasati sa astepte un sfert de ora inainte de a fi bagati in seama de chelneri. Daca, insa, vreunul dintre ei se apuca sa vorbeasca italieneste, brusc ajunge in atentia ospatarilor, care iau in calcul varianta ca persoana respectiva sa fie unul dintre prietenii patronului.
