Existฤ în viaศa de zi cu zi probleme cu care se confruntฤ naศiunea noastrฤ ca întreg ศi care, aparent, o privesc mai mult pe ea decât pe fiecare dintre cetฤศenii care o alcฤtuiesc.
Existฤ alte probleme care au un impact asupra persoanei fiecฤruia, mai curând sesizabil decât acศiunea lor asupra naศiunii. ศi mai existฤ probleme care vizeazฤ atât ansamblul naศional, cât ศi pe fiecare dintre inศii care îl compun ศi îl reprezintฤ. Chestiunea educaศiei se dovedeศte însฤ una dintre acele mereu reluate provocฤri care, în mod aparent paradoxal, poate fi încadratฤ în oricare dintre categoriile de mai sus. Ea le depฤศeศte ศi se potriveศte fiecฤreia, rฤmânând însฤ, de fie-care datฤ, ceva imposibil de cuprins în asemenea clasificฤri.
ศi nu este de mirare. Problema educฤrii cetฤศenilor unei naศiuni trece de prezentul naศiunii respective, venind – cu bune ศi cu rele – dintr-un trecut ศi îndreptându-se, cu tot ceea ce o generaศie rezolvฤ ศi propune pe mai departe, cฤtre viitor. De aceea, în rezolvarea unei asemenea chestiuni într-o manierฤ optimฤ pentru naศiune ศi pentru fiecare dintre cetฤศenii ei, se cuvin înregistrate toate succesele ศi toate eศecurile din trecut ศi din prezent, ศinându-se seama, în conformitate cu o analizฤ lucidฤ, de fiecare element prezent în ecuaศie. S-ar putea ca numai astfel sฤ se gฤseascฤ formula cea mai bunฤ de propus viitorului.
Românii fac parte dintre naศiunile needucate. Secole la rând, rฤmaศi în poziศii subalterne faศฤ de strฤinii care îi conduceau, ei au început sฤ dea atenศie educaศiei abia atunci când strฤinii înศiศi ศi-au dat seama cฤ un popor disciplinat ศi adus la ordine prin învฤศฤturฤ este mai uศor ศi mai bine guvernabil decât unul alcฤtuit din cete ศi din indivizi anarhici, fฤrฤ un orizont mai înalt al vieศii. Întâi pentru a-i smulge dintre eresuri ศi cutume cu un substrat de multe ori pฤgân, apoi pentru ca acest proces de creศtinare mai profundฤ sฤ rezoneze cu convingerea dominatorului cฤ vorbele bunului Dumnezeu, codificate în Biblie, au devenit accesibile, inteligibile, au apฤrut ศcoli de citit ศi de scris deschise ศi pentru români.
Fie cฤ erau deschise cu scopul de a-i învฤศa slavonie, fie cฤ erau menite sฤ îi familiarizeze cu latina, limba sacrฤ a catolicismului occidental, aceste ศcoli au rฤmas multฤ vreme foarte puศine ศi destul de rare. Reforma a fost, cum se ศtie, cea care a democratizat învฤศฤmântul, ศintind la introducerea serviciului religios ศi în limba românฤ ศi reuศind treptat sฤ disloce formele medievale de acces la carte.
De-acum însฤ, modernitatea se instala treptat ศi în teritoriile româneศti, iar dacฤ în Transilvania împฤraศilor austrieci iluminiศti ศincai întemeia peste 300 de ศcoli prin sate, pentru copiii ศฤranilor noศtri, domnii fanarioศi din Moldova ศi din ศara Româneascฤ au pฤrut mai preocupaศi de învฤศฤturile înalte dobândite cu dascฤli de greacฤ.
Dupฤ unirea principatelor, în a doua jumฤtate a veacului al XIX-lea, educaศia a fฤcut în mica Românie paศi substanศiali înainte. Dar, România interbelicฤ, în curs de industrializare sub Carol al II-lea, încฤ mai prezenta zone compacte de neศcolarizare.
Deศi una dintre marile acศiuni postbelice de la noi a fost alfabetizarea masivฤ, la cฤderea comunismului analfabetismul a reapฤrut. Iar astฤzi, la douฤzeci ศi cinci de ani dupฤ dizolvarea regimului totalitar de extremฤ stângฤ, ne confruntฤm nu doar cu procente îngrijorฤtoare de analfabeศi propriu-ziศi, ci ศi cu fenomenul analfabetismului funcศional, al perplexitฤศii în faศa bancomatului, al incapacitฤศii multora de a se apropia de un computer, al neasimilฤrii practicilor cotidiene ale comerศului online, ale utilizฤrii diverselor aparate de concepศie recentฤ menite sฤ simplifice viaศa.
Lucru mai grav, mulศi dintre compatrioศi par nu doar incapabili, dar ศi dezinteresaศi de descifrarea hฤศiศurilor de situaศii care funcศioneazฤ precum niศte capcane. Inutil sฤ mai pomenesc despre pripa cu care unii au împrumutat de la bฤnci sume în franci elveศieni, deศi exista ศi posibilitatea ca împrumutul respectiv sฤ fie efectuat în moneda naศionalฤ, în care îศi primesc salariile.
Consecinศe grave ale incapacitฤศii românilor de a observa importanศa crucialฤ a învฤศฤrii se observฤ la tot pasul. Unii abandoneazฤ ศara înainte chiar de a încerca sฤ facฤ un efort constructiv aici, convinศi fiind de la bun început cฤ nu se poate nimic ศi cฤ e mai bine sฤ meargฤ în locuri unde alศii au pregฤtit totul optim în privinศa cadrului legislativ, a drepturilor ศi îndatoririlor cetฤศeneศti.
De mai mulศi ani, bacalaureatul pare sฤ fi devenit pentru destui tineri un hop prea greu de trecut sau, cel puศin, unul cu totul neinteresant. Într-o lume în care alศi inศi urmeazฤ cursurile mai multor facultฤศi, parcurgându-le pânฤ la programele de master ศi de doctorat ศi ajungând ศi la postdocto-rate, mai existฤ destui juni români care abandoneazฤ ศcoala dupฤ clasa a opta sau în timpul claselor de liceu.
Mai mult sau mai puศin conศtient, ei îศi pregฤtesc din start poziศii subalterne, îศi îngusteazฤ ศansele de a se plasa într-un ori-zont de viaศฤ mai recompensant ศi mai confortabil, plafonându-se la o vârstฤ când abia vine vremea sฤ ศâศneascฤ ศi sฤ strฤluceascฤ, uzând de energia specificฤ a tinereศii.
La rândul lui, statul, care, în principiu, ar trebui sฤ se îngrijeascฤ de maximizarea ศanselor ca inศii pe care îi guverneazฤ sฤ se realizeze cât mai deplin, pare consolat cu gândul cฤ, lฤsându-i mai mult sau mai puศin la voia întâmplฤrii, furnizeazฤ, în acest fel, economiei mâna de lucru de care are nevoie. Numai cฤ nici economia nu mai creศte pe baza lipsei de disciplinฤ, a migraศiei haotice, chiar interne sฤ fie, a mâinii de lucru ศi mai ales prin cunoศtinศele precare ale unor inศi nu tocmai cunoscฤtori întrโale tot mai înaltelor tehnologii.
Asumând întârzierea generaศiilor de români care au beneficiat de educaศie, nu sunt motive pentru a o socoti un destin implacabil. Dacฤ ศinem la familiile noastre, nu ne este totuna nici cum se adapteazฤ copiii noศtri la nevoia de a-ศi dezvolta forศele mentale, sufleteศti ศi sฤnฤtatea corporalฤ, nici la investiศia pe care statul nostru este dispus sฤ o facฤ în acest sector.
Nu avem motive sฤ credem cฤ ne-am putea substitui Elveศiei, Japoniei sau Statelor Unite. Dar sฤ creศtem treptat, metodic, mai ritmic ศi mai armonic decât în ultimul sfert de secol, asta chiar s-ar putea.
Sau ne e totuna cum ne prฤbuศim în ignoranศฤ, la cheremul oricui ar dori sฤ profite parศiv de neputinศele noastre?
