Cand resursele de vointa politica si stiinta a traducerii gandurilor in fapte se sfarsesc, uite ca putem astepta solutiile si din alta parte. Elucidarile pe care le ofera delegatia Fondului Monetar International cu referire la pensiile speciale o demonstreaza cu prisosinta.
De fapt, ce inseamna o "pensie speciala"? Dupa unii, ea este echivalentul unui privilegiu garantat pentru anumite categorii de cetateni. Daca e privilegiu, se cheama ca este exceptie de la regula si ca nu toata lumea beneficiaza de asa ceva. si este speciala, pentru ca nu este ordinara, atat din punct de vedere calitativ (nu e de nasul oricui!), cat si cantitativ (mai mult decat ceilalti, programati la pensiile obisnuite). Vorbind despre "pensii speciale", vorbim astfel de supravietuirea unei abordari nedemocratice a rasplatilor pentru munca depusa in slujba patriei prin vointa statului si din banul public.
Este vorba despre o transmitere spre noi a modului de a vedea caracteristic epocilor dinainte de modernitate, pe vremea cand un potentat anume (print laic ori ecleziastic) socotea ca X merita mai mult decat Y in virtutea unor inzestrari ale sale deosebite. Unii se nasteau cu asemenea venituri in virtutea apartenentei lor la aristocratie. Altii le meritau pentru ca adusesera un serviciu extrem de riscant, sau de performant, sau de atipic suzeranului lor. In fine, altii primeau suma respectiva de bani ca o compensatie pentru te miri ce pierderi.
Astazi, in Romania, pensiile speciale nu se mai dau nobilimii de sange, ci celei de curte, garzii pretoriene, spionilor si contraspionilor, altor slujbasi din grajdurile si bucatariile princiare. Printii insa nu mai sunt, nici ei, printi, ci alesi ai poporului. In aceste conditii, te-ai astepta sa se dea cu precizie seama despre slujbele aduse in serviciul patriei si despre modul cum sunt ele recompensate. Numai ca democratia noastra este incompleta si, pe alocuri, cam opaca.
Nu prea este simplu sa stii nici de ce cutare ins primeste acasa, in vila lui retrasa, de la tara (ori din Primaverii), o pensie de sapte ori mai mare decat salariile performante ale sefilor de regii (exagerez? nu sunt sigur!) si nici pe ce baza a dospit aluatul, de s-a umflat in halul asta. si presa, si oamenii, pe la colturi, tot bombane despre asta de ani si de decenii. Nu rezulta in ruptul capului cum de unii nu-si pot creste copilul cu paine si supa dintr-un salariu, iar altii au resedinte permanente si estivale, concedii la munte si la mare, afaceri pe fata si pe dos tot dintr-un salariu. S-ar zice ca, in Romania, minunea painilor si a pestilor a devenit, de decade in sir, o banalitate curenta.
Din pacate, expertii in finante ai FMI n-au nici un Dumnezeu. Pesemne ca sunt agnostici, de vreme ce pe ei nu ii frisoneaza asemenea mistere ale creatiei, ajunse sa te cruceasca mai ceva decat aparitia Fecioarei de la Fatima si pogorarea Maicii Domnului de la Medju Goje. Ei vor sa se asigure ca pensiile speciale vor fi calculate in raport cu nivelul contributiilor sociale platite, si nu dupa alte criterii, te miri de ce fel. Ideea este rezonabila si, de vreme ce se aplica atator altora, de ce nu ar fi valabila si pentru pensionatii "speciali"? Romanii o aplicau deja, vorbind despre principiul "do ut des", "iti dau, ca sa dai". Desigur insa, procedand astfel, FMI loveste nu atat in niste sume si cuantumuri, cat intr-o baza a promovarii pe care regimul tiraniilor socialiste, intemeiat pe slugarnicia unor fideli, a stiut-o prelua creativ, adaptand-o propriilor nevoi, de la experientele istorice de dinaintea sa.
Ceea ce face deci FMI nu este, cum ar parea, o mica rectificare ce se aplica unor insi oarecum marginali din societate ("marginali" in sensul ca de-acum sunt la varsta respectabila a odihnei socialmente recunoscute, dupa ce, o vreme, ei au fost generatia care a impins inainte o tara, o economie, un sistem politic etc.). As califica masura ceruta mai degraba ca pe o reforma profunda, daca nu cumva chiar o revolutie lina, infaptuita cu mijloacele salubre ale calculului economic. Se opereaza, de fapt, chiar asupra principiului generator de inegalitati pe care se intemeia – schiop si deficitar – mareata noastra democratie fragila. Uite ca, acum, acesti straini in costume standardizate, profesionale, ofera romanilor sansa de a o lua de la zero, de a reincepe exercitiul democratic, nemailasand sa se perpetueze vechile caste discrete, dar costisitoare.
Ar merita sa bem o sampanie, indiferent daca procedura va fi aplicata numai de aici inainte sau daca va avea si o aplicabilitate retrospectiva. Trebuie sarbatorit, fie ca formula se va referi la cei care abia stau sa se pensioneze, fie ca – operand mai in adancime – i-ar viza si pe cei care au apucat cativa ani de trai suprainlesnit, cu sunca si caviar. Nu este insa deloc sigur ca decizia, justa si cu bun temei, va fi pusa in practica fara car si mar. Dupa cum ii stim pe "ai nostri", s-ar putea ca o sumedenie de chichite de un baroc imprevizibil sa intarzie, obstructioneze, devieze, reinventeze si neutralizeze strategia sustinuta de FMI. Mira-m-as sa nu se recurga la asa ceva. Dar nu as subestima nici latul pe care FMI il are la indemana pentru a-si corecta colaboratorii romani dedati la incalcarea promisiunilor.
