Desteapta Curte Constitutionala din Romania, formata din vajnici pensionari cu frumoase cariere in regimul comunist, nederanjate de vreo revolutie care, conform barfelor, ar fi avut loc in anul 1989, s-a pronuntat in chestiunea cumulului pensiei cu salariul. Dat fiind ca Guvernul Boc a facut o greseala – din neglijenta – precizand incompatibilitatea pensiilor cu veniturile, nu cu salariile, mobilizand astfel contra mase de actori pensionari, nu mai voiam sa apar aceasta decizie, desi fondul era si ramane corect. Dar nu se poate sa nu fi agasat de Curtea Constitutionala, a carei singura decizie justa ar fi fost sa ne spuna ca nu scrie nimic de pensii in Constitutie si deci ei nu au caderea sa se pronunte. In fond, asta fusese decizia lor data trecuta. Pensionarii constitutionali au declarat in 2005 ca neconstitutionala legea ministrului Monica Macovei ca magistratii pensionabili sa iasa la pensie, o forma minora de justitie sociala si lustratie totodata.
Membrii CCR au motivat atunci decizia prin faptul ca e nedrept ca ei nu pot sta peste varsta de pensie cand restul populatiei poate, deci sunt discriminati. Azi, cand s-a propus o lege pentru toata lumea, a fost necesar sa inventeze alta motivatie ca s-o respinga. Dar concluzia e aceeasi: ca e perfect normal sa te retragi din sistemul de stat, sa iti faci socotelile finale, sa tragi linia ca si cum ai pleca, sa ti se stabileasca cuantumul pensiei, sa te duci acasa si imediat sa faci un alt contract cu statul, sa redeschizi exact dosarul pe care l-ai inchis (dar fara a-l redeschide de fapt) si sa o iei de la capat cu cariera. In fond, de ce nu te transferi de unde lucrai la acest nou loc de munca, de ce nu iti faci doua norme, un lucru legal, de ce trebuie sa te retragi, deci sa iei din bugetul amarat de pensii cand de fapt nu esti retras si ai mai putea cotiza o vreme?
Cu majoritate de voturi, CCR a declarat insa ca ordonanta de urgenta a Guvernului este neconstitutionala, deoarece afecteaza drepturile fundamentale prevazute de Constitutie – dreptul la munca si dreptul la pensie. Asta e ca si cum as spune eu ca aceia care sunt impotriva adulterului priveaza omul de libertatea de a iubi. In realitate, e mai natural si mai drept sa iubesti persoane diferite pe rand, tot asa cum exista o perioada in care muncesti si una in care te retragi, nu e un drept al omului sa te bucuri de amandoua in acelasi timp. Cine s-a pensionat devreme ca sa isi faca o baza de venit lejer si a gasit o slujba ar fi onest sa se intoarca la lucru, nu sa greveze bugetul de pensii al statului si sa mai ia si un salariu tot de la stat. Poate nu stiti ca oamenii care muncesc oficial in tara asta sunt sub cinci milioane, numai ei platesc pentru bugetul de pensii de care beneficiaza aproape cinci milioane de pensionari.
Pai, daca avem atatia oameni care iau din bugetul de asigurari sociale, de unde sa mai fie multi care sa dea? Nu ma intrebati cine sunt ceilalti adulti pana la 17 milioane de votanti ca nu stiu: casnice, agricultori, copii. Suntem o tara-fantoma, in care milioane lipsesc din statistici si nu aduc nimic la economia reala.
Obsesia romanului ca statul ii datoreaza o pensie si ca existenta cea mai buna pe lume este de rentier e foarte veche. Am nimerit zilele astea peste un citat din Caragiale (Conu‘ Leonida fata cu reactiunea) care spune mai bine decat orice as putea spune eu.
Leonida: Mai intai si-ntai, daca e republica, nu mai plateste nimenea bir.
Efimita: Zau?
Leonida: Zau… Al doilea: ca fiestecare cetatean ia cate o leafa buna pe luna, toti intr-o egalitate.
Efimita: Parol?
Leonida: Parol… Par egzamplu, eu…
Efimita: Pe langa pensie?
Leonida: Vezi bine, pensia e basca, o am dupa legea a veche, e dreptul meu. Mai ales cand e republica, dreptul e sfant: republica este garantiunea tuturor drepturilor.
Efimita (cu toata aprobarea): Asa da!
Ce pacat ca nu e teatru la Curtea Constitutionala. Poporul ar putea sta la galerie si aplauda pe masura. E mult mai plicticos sa radem singuri la noi acasa in fata televizorului.
