Fost ministru al Economiei in guvernarea PSD, Dan Ioan Popescu a considerat ca nu mai are puncte comune cu social-democratia. A cedat altora functia de presedinte al organizatiei Bucuresti, apoi a renuntat si la calitatea de membru de partid. Desi la un moment dat si-a dorit sa ramana doar un spectator, nu a reusit sa stea departe de politica. S-a inregimentat in Partidul Conservator, iar in calitate de prim-vicepresedinte s-a apucat de construit si consolidat filialele din teritoriu. Recent, a efectuat o vizita la Constanta, unde organizatia judeteana incearca sa ridice, pe alta temelie, o structura care sa faca fata viitoarelor provocari.
– Care este motivul pentru care prim-vicepresedintele PC, Dan Ioan Popescu, a venit la Constanta?
– Am fost invitat sa particip la o emisiune ce se difuzeaza la un post local de televiziune. Nu am mai iesit de mult, iar cel care o realizeaza imi este prieten. M-am folosit de acest prilej pentru a purta o discutie informala cu colegii din Constanta.
– Pe linie de partid, ce concluzii ati tras in legatura cu aceasta organizatie?
– Remarc in primul rand o schimbare de atitudine: seriozitatea cu care presedintele organizatiei, Gheorghe Martin, si colegii dansului privesc munca politica. Nu este vorba despre a face liste cu asa-zisi membri de partid cu care sa ne prezentam in fata electoratului. Am constatat ca exista aici interes pentru a convinge oamenii sa vina sub doctrina conservatoare, tineri si mai putin tineri. Seriozitatea cu care abordeaza munca politica m-a impresionat si imi place sa constat acest lucru la Constanta.
– Cum v-a fost prezentata situatia de la Constanta?
– Din punct de vedere politic, domnul Martin mi-a spus realitatea: Partidul Conservator statea cum statea, ca era la limita de existenta, faptul ca a existat o lipsa de preocupare, o perioada mai lunga de timp, a fost o stare de fapt in mai multe parti, nu numai la Constanta. Gheorghe Martin mi-a spus ca este deschis pentru a construi ceva. M-a bucurat in mod deosebit faptul ca domnul Martin, ca si mine, intelege ca trebuie sa predam stafeta, dar nu generatia de 60 de ani celei de 50 de ani si nici cea de 70 celei de 60. Exista deschidere pentru colaborarea si munca impreuna a generatiilor. L-am vazut pe presedintele organizatiei de tineret si mi-a placut si cum arata, si cum vorbeste, si cred ca acesta este lucrul cel mai important. Ma bucur sa vad ca lucrurile incep sa mearga in sensul serios al lucrurilor si nu numai ca o parada, o prezentare statistica ce, in ochii mei, nu are nicio valoare.
– Aveti un mesaj concret pentru organizatia judeteana?
– Mesajul concret se refera la constructie si stabilitate vis-à-vis de alegatori. Alegatorii au fost mult prea mult mintiti, ani de zile, pentru ca acum, dupa integrare, dupa ce intelegem ca am intrat intr-o familie democrata, sa ne putem prezenta de fatada si fara un continut. Al doilea mesaj pe care il am este crezul in Partidul Conservator si cred in necesitatea conservatorismului din Romania. Discutia pe care am avut-o cu colegii s-a referit si la ce intelegem prin conservatorism. Unii sunt conservatori prin nastere, si nu este bine, altii prea liberali, si iar nu este extrem de util.
– Ati fost un membru marcant al PSD, ati detinut o functie la unul dintre cele mai importante ministere in guvernarea trecuta. Trebuie sa recunosc ca m-a surprins pasul pe care l-ati facut prin intrarea in PC. De ce v-ati schimbat culoarea politica?
– Este pentru prima oara, dupa o lunga perioada de timp, cand accept sa discut acest subiect…
– Sa intelegem ca lucrurile s-au mai asezat pentru Dan Ioan Popescu?
– Nu chiar… Vedeti, in PSD nu m-a adus nimeni… Am crescut prin forte proprii si am construit pentru crearea unui partid foarte puternic, precum si pentru crearea celei mai puternice organizatii din PSD din acea perioada. Organizatia de Bucuresti era, si este, cea mai buna. Intotdeauna mi-a placut constructia. Si pe functiile administrative pe care le-am avut am facut constructie, dar si in activitatea politica. Dupa 2004 au existat si puncte de vedere diferite, ale mele fata de cele ale unora dintre colegii de partid. Eu am vazut lucrurile intr-o anumita structura si reforma partidului intr-o anumita directie, altii in alta. S-au mai facut jocuri si mici aranjamente care nu mi-au placut si nu imi plac in general. Imi plac oamenii care muncesc pentru o idee, nu parasutatii intr-o idee. Dupa 2004 am avut si multe trairi, daca vreti, subiective, care m-au facut sa ma intreb daca acea constructie politica pe care am gandit-o si pentru care am muncit niste ani de zile merita sau nu… Poate ca din punct de vedere politic da, dar din punct de vedere uman si al calitatii unor oameni pe care eu i-am promovat, am gresit…
– Greseala recunoscuta este pe jumatate iertata…
– Da! Se poate spune si asa… Tot in aceeasi perioada am inceput sa cred in necesitatea unei schimbari de generatie atat in partid, cat si in viata politica. Spuneam ca nu sunt adeptul schimbarii rolului intre cei de 70 si cei de 60 de ani. Cred ca cei care au acum 30-40 de ani trebuie sa isi spuna cuvantul, ca sunt pregatiti. De asemenea, am crescut la organizatia de Bucuresti cativa tineri pe care i-am considerat de mare viitor, chiar daca au facut greseli inerente tineretii, si pe care i-am lasat mai liberi decat au dorit unii, dar tocmai pentru ca asa mi se pare corect. Mi se pare absurd ca eu, la 50 si ceva de ani, sa fac programul baiatului meu, care are 30 si ceva, asa cum eu nu admit ca baiatul meu sa-mi faca program… Cine nu intelege lururile acestea cred ca nu are loc nici in familie si nici in viata politica. Am crescut cativa tineri de mare perspectiva, in sensul ca i-am sprijinit sa se afirme si, se pare, lucrul acesta a deranjat… In momentul in care, din motive subiective (pentru ca vreau sa spun clar: sunt unul dintre putinii fosti lideri ai Partidului Social Dmocrat care nu are niciun dosar penal!), am constatat ca exista o oarecare raceala din partea colaboratorilor mei, mi s-a parut corect sa fac eu pasul lateral.
– Caz rar!… Foarte rar…
– Am considerat ca trebuie sa ma retrag, sa spun adevarul in colectivul in care am avut aceasta discutie, iar ceea ce m-a determinat sa plec, efectiv, a fost modul de manifestare a unor fosti colegi (nu le spun indivizi) care s-au manifestat in momentul in care eram plecat din tara. Sunt de acord cu lupta politica, cu confruntarea, dar nu tolerez jigodismul politic… In acel moment mi-am dat seama ca nu mai am ce sa caut in organizatie si am discutat chiar cu Mircea Geoana si cu alti membri de raspundere pentru a-si asuma o anumita raspundere. Asa mi se pare corect. In momentul in care am constatat ca a sta sub pres este misiunea politica a unora, mi-am dat seama ca poate am si altceva de facut in viata. Cand am plecat din PSD, eram decis sa nu mai fac politica. Politica este cel mai cumplit loc… Cei care nu au putere pot sa critice, sa faca scandal… Cea mai puternica influenta este modul de manifestare al oamenilor, si eu cred ca mai aveam ceva de spus in politica romaneasca si de aceea am raspuns invitatiei lui Dan Voiculescu de a veni alaturi de el sa contribui, cu ajutorul cunostintelor pe care le am, la organizarea Partidului Conservator. Nu am fost foarte prezent public, pentru ca asa mi se pare corect. Nu-mi place sa dau cu pietre nici in fostii mei colegi, dar ce am de spus voi spune intotdeauna. Imi face placere sa contribui la crearea unor structuri organizatorice si am inceput sa lucrez la Bucuresti, dar si in teritoriu.
– Mai am o intrebare legata de PSD… Cum ati privit ce s-a intamplat la ultimul congres, mai ales ca Miron Mitrea a pierdut o functie pe care si-o dorea si care parea facuta pentru el?
– Este pentru prima oara cand mi se pune o astfel de intrebare… Penultimul congres l-am trecut in categoria celor al reformelor fara scop… Pe ultimul il consider o continuare a reformei si cautarea unui scop. Probabil, PSD va reveni ca o formatiune foarte puternica, in 2007 si 2008. Imi place de Titus Corlateanu, de Cristi Diaconescu pentru ca sunt oameni tineri, integri si de valoare. Insa au nevoie de forta pentru a-si demonstra capacitatea. Dupa parerea mea, sunt suficient de puternici pentru a-si spune punctul de vedere. Ma bucur pentru PSD pentru ca, in ultima perioada, nu se mai discuta despre grupul de acolo, de grupuletul de dincolo… Parca a inceput sa se auda o voce mult mai unitara.
– Sa nu trecem peste faptul ca Ion Iliescu este acolo…
– In 2005, cand l-am sustinut pe Iliescu, am gandit ca in acest fel se instaureaza pacea, pentru ca impunea un anumit respect si era o voce deosebit de puternica. Acum da coerenta si s-a castigat mult in imagine. Poate ca din cauza sustinerii pe care i-am acordat-o lui Ion Iliescu mi-am rupt si gatul… Nu-mi place sa tradez nici in familie si nici in viata politica. Mi-am dat seama ca politica, la fel ca mafia sau alte activitati, are niste legi de conduita, un anumit mod de prezentare. Poti ataca, poti avea dusmani, dar anumite reguli trebuie respectate.
– As dori sa aruncam o privire si asupra momentului actual in Romania. Cum vi se pare perioada asta?
– Constat cu surprindere ca acum sunt mai cunoscut in afara granitelor decat in interiorul lor. Am fost invitat la foarte multe manifestari internationale pentru ca lumea isi aduce aminte ca am fost ministrul Economiei care am propus strategii pentru diferite domenii. Viata privita din Romania este total diferita de imaginea pe care o are in afara. Fiecare tara are problemele ei… Cred ca vrem sa aratam ca in Romania este mult mai multa mizerie decat este in realitate. Tara asta s-a dezvoltat extrem de mult. Afara sunt foarte multi romani… Cum se simt ei aparati?! Esti mandru sa spui ca esti cetatean al unei tari daca si tara are grija de tine. Ai nostri, daca ii intrebi, nu stiu sa iti raspunda la ce scoala le vor invata copiii, pentru ca nu exista afara nicio scoala romaneasca. Cum se pastreaza conservatorismul romanesc?! Suntem interesati de luptele dintre diferite tabere si prea putin de ce construim pentru imagine. Sunt semne de intrebare pe care mi le-am pus. Oamenii politici trebuie sa fie mai responsabili. Sunt probleme minore care ne ocupa tot timpul, cele de genul conflict presedinte-premier sau presedinte- Parlament.
– Care credeti ca va fi rezultatul final al luptelor de pe scena politica?
– Noua ne place teoria ”negarea negatiei”. La fiecare ciclu electoral povestim care au fost greselile celor care au fost la guveranare. Din pacate, astfel de mesaje trec peste granitele Romaniei, dupa care suntem judecati de unii si de altii. Nu vom ajunge nicaieri procedand astfel… Vom sta pe loc, pentru ca nimeni nu este interesat de ce probleme sunt intre Basescu si Taricenu. Este un conflict intre doua moduri de a privi viata politica. Cred ca Traian Basescu este obisnuit sa traiasca intr-o stare conflictuala pentru ca asa se simte el mai bine. Este un om politic extraordinar, un om al momentului, care provoaca pentru a rezolva. Tariceanu a fost confruntat mai mult cu administratia tarii. Dupa ce s-a trecut peste aderare, raspunde la provocari. Din nefericire, oamenii de afaceri straini nu sunt interesati de cine este presedinte sau prim-ministru, ci de conditiile pentru investitii.
Interviu realizat de Constanta Cantaragiu
