Tragedie, vai, in presa de stanga franceza. Seful istoric al cotidianului „Liberation”, Serge July, a fost silit sa se retraga din fruntea ziarului pe care l-a infiintat, de actionarul majoritar, un reprezentant notoriu al capitalului mondial, baronul Edouard de Rothschild. Istoria are, evident, un puternic simt al ironiei.
Cum s-a ajuns insa la aceasta lovitura miseleasca data miscarii muncitoresti revolutionare? In ianuarie, confruntati cu perspectiva falimentului, angajatii au fost de acord cu o infuzie de capital de 20 de milioane de euro din partea lui Edouard de Rothschild, cu conditia ca acesta sa nu intervina in politica editoriala. Acum banii s-au dus, iar Rothschild s-a aratat dispus sa semneze un nou cec in valoare de 10-15 milioane de euro, dar numai daca July pleaca si ii ia cu el si pe directorul general, Louis Dreyfus, si pe directorul editorial Antoine de Gaudemar. In aceste conditii, July a fost de acord sa paraseasca „Liberation”, nu inainte sa declare ca o face „fortat si constrans”.
Trist sfarsit pentru un militant maoist luptator pe baricadele „evenimentelor” din mai '68, care scria ca „orizontul Frantei este Revolutia”. July a condus „Liberation” alaturi de campionul cauzelor inepte, Jean-Paul Sartre, inca de la infiintarea ziarului, in 1973. In 1978, „Liberation” dispare, iar July constata amar ca „stangismul si contra-cultura au incetat sa mai fie forte creatoare”. „Liberation” renaste in 1981 intr-o haina mult mai moderata, dar problemele financiare continua pana in prezent. Mai amuzant e ca fostul revolutionar si-a pus redactia in cap in noiembrie 2005, cand jurnalistii au declansat o greva impotriva unui plan de reducere a personalului. Revolutionar deceptionat si capitalist ratat, Serge July paraseste tacut o scena in care intrase exploziv.
