Asadar, "Comisia Voiculescu" a cercetat, a audiat si a gasit ca presedintele Traian Basescu a incalcat Constitutia. Nu o data, nu de doua, ci de nu mai putin de 19 ori! Mira pe cineva rezultatul? Adica exista cineva in deplinatatea facultatilor sale care sa fi crezut fie si pentru o fractiune de secunda ca era posibil ca aceasta comisie sa fi ajuns la un alt rezultat, cum ar fi ca presedintele este nevinovat si ca toata povestea cu suspendarea si demiterea este o aiureala?
Intrebarea nu este retorica pentru ca, in mod normal, ar fi trebuit sa existe astfel de persoane si inca intr-o proportie rezonabila. Vreau sa spun ca, in mod normal, ar trebui sa existe o incertitudine publica privitoare la rezultatele unei anchete parlamentare care sa decurga din caracterul ei impartial. In America, imediat ce au obtinut majoritatea in Congres, democratii au infiintat tot felul de comisii de ancheta a unor presupuse activitati suspecte ale diferitelor ramuri ale administratiei Bush. Nimeni nu ii poate suspecta pe democrati ca ar incerca sa il menajeze pe presedinte si, cu toate acestea, nimeni nu poate prezice de pe acum care vor fi rezultatele acestor anchete pentru ca la cel mai mic semn de manipulare politica credibilitatea comisiilor si a investigatiilor lor va fi spulberata.
De ce nu se intampla acelasi lucru in Parlamentul Romaniei? Simplul fapt ca, in presa, "comisia Voiculescu" a fost numita "comisia anti-Basescu" ar fi trebuit sa atraga protestele indignate ale parlamentarilor. N-a atras decat zambete complice.
Episodul consacra cateva certitudini privind politica romaneasca si institutiile democratiei romanesti. In primul rand, din acest moment, Parlamentul Romaniei este o institutie complet discreditata. Faptul ca un grup de polticieni – de la putere si din opozitie – decid sa constituie o comisie de ancheta a faptelor presedintelui este cat se poate de in regula. Faptul ca s-au folosit de institutia Parlamentului pentru a legitima un act de razbunare politica, oricat de lipsit de sens si substanta ar fi el, demonstreaza ca Parlamentul poate fi exploatat ca o curva de politicieni, oricand le creste nivelul hormonal. Domnii Iliescu, Geoana, V. Tudor, Bogdan Olteanu, Crin Antonescu si Dan Voiculescu au reusit sa faca din institutia Parlamentului o dama ieftina.
Logica voiculesciana – scuzati oximoronul – este simpla. O data "legitimata" de comisie, suspendarea de catre plen devine pasul firesc de facut si, din nou, se indoieste cineva ca va fi facut? Numai ca Voiculescu a inteles pe dos: nu a legitimat nimic. Dimpotriva. Comisia si Parlamentul au fost asimilate tribunalelor poporului din anii ’50. Comunistii nu aveau nevoie de tribunale impartiale, aveau nevoie de un spectacol cat mai gaunos care sa imite justitia pentru a-i putea arunca in inchisori pe burghezi si pe reactionari. Comisia Voiculescu a transformat Parlamentul intr-un tribunal al poporului. Sa presupunem ca presedintele Basescu ar fi incalcat cu adevarat Constitutia o data sau de doua ori si ca ar exista temeiuri puternice pentru a fi cercetat. Ce om de buna-credinta ar mai putea sa creada aceste acuzatii dupa performanta comisiei Voiculescu? Pentru ca atunci cand mimezi justitia, te alegi cu un simulacru de justitie. si cred, sincer, ca de fapt exact acesta a fost scopul intregului demers, consistent, de altfel, cu atacurile la adresa Monicai Macovei: mentinerea unui simulacru de justitie, unde nu exista "drept" sau "nedrept", "bine" sau "rau". Parodia comisiei Voiculescu obliga societatea romaneasca sa ia pozitie impotriva Parlamentului.
