26.1 C
București
joi, 25 iulie 2024
AcasăSpecialParcul Carol pastreaza vestigiile "Expozitiei generale romane - 1906"

Parcul Carol pastreaza vestigiile „Expozitiei generale romane – 1906”

In acest an se implineste un secol de la expozitia jubiliara dedicata Regelui Carol l, cu prilejul implinirii a 40 de ani de domnie si 25 de ani de la infiintarea regatului. Cea mai grandioasa expozitie in aer liber se deschidea in Parcul Carol pe 6 iunie 1906, fiind inaugurata sub genericul „Expozitia generala romana din Bucuresti”. Dupa 100 de ani de la acest extraordinar eveniment, parcul, care s-a nascut tocmai pentru a-i fi gazda, mai pastreaza cateva amintiri, cele mai elocvente fiind tocmai cele legate chiar de felul in care a fost conceput. Un parc grandios, in stil mixt, in care se imbina aspectul arhitectonic cu cel natural astfel incat la nivelul axului central sa poata fi amenajate pavilioane expozitionale, iar in zonele laterale sa pastreze un aspect de gradina. Parcul Carol a fost cunoscut in timpul regimului comunist sub denumirea de Parcul Libertatii, dar cei avizati il numesc „Capitala Capitalei”. Pentru ca istoria lui s-a impletit cu cele mai ilustrative expozitii din Bucuresti.

Un proiect extrem de ambitios

La sugestia lui Tache Ionescu, in 1905, s-a luat hotararea ca pe locul cunoscut, de la 1848, drept Campia Libertatii sa se amenajeze un parc national, in care in anul urmator sa se inaugureze o expozitie jubiliara dedicata realizarilor infaptuite sub domnia lui Carol. Se marca cu acest prilej si implinirea a 1.800 de ani de la incheierea razboaielor daco-romane si de la stabilirea primilor colonisti romani pe teritoriul Daciei, moment istoric considerat ca inceput al formarii poporului roman.
Locul ales era o campie mlastinoasa situata la poalele Dealului Filaret si agreata de bucuresteni ca zona de distractie campeneasca.
Pentru amenajarea parcului a fost invitat E. Redont, un renumit arhitect peisagist din capitala Frantei. Si in mai putin de un an respectiva suprafata a fost secata, nivelata si pregatita pentru un proiect expozitional nemaivazut la noi. Pentru ca aici aveau sa rasara peste noapte zeci de palate, pavilioane, alei si monumente ilustrative pentru progresele economice si culturale inregistrate la nivel national intre 1866, anul venirii lui Carol pe tron, si 1906, marcandu-se inclusiv grandoarea dimensiunii de regat, dobandita cu incepere din 1881.
Pentru amenajarea parcului a fost nevoie sa se deplaseze 575.056 mc de pamant, s-au plantat 4.206 arbori mari, 48.215 arbusti diferiti, 49.200 plante forestiere, 8.400 flori diferite, 97.950 plante inflorite si s-au folosit 3.500 kg samanta pentru iraba si 4.500 mc de ingrasaminte.
Un numar impresionant de oameni a lucrat sub conducerea celor mai de seama si priceputi arhitecti si ingineri, iar comisar general al expozitiei a fost numit dr. Constantin Istrati, profesor universitar si membru al Academiei Romane.

Distractii nemaiintalnite, de la moda americana la spectacole de lupta

Nici distractiile organizate cu prilejul acestei expozitii nu au fost mai putin spectaculoase. Printre acestea, un tobogan cu „waterschut”, dupa model american, era oferit publicului, ca si lacul arzator, luptele greco-romane in arene si luptele pe lac, dintre care unele mergeau pana la reproducerea unor batalii din istorie, precum simulacrul luptei de la Port-Arthur, realizat prin contributia antreprenorului Morgan.
Mentionam ca, impresionat de aceasta expozitie, primarul orasului Roma – Contele di San Martino – a oferit la inaugurare o copie in bronz a celebrei statui antice a Lupoaicei din Capitoliu, cunoscuta de bucuresteni ca „Lupoaica romana”.
Frumusetea expozitiei era sporita si de jocurile de ape plasate la intersectiile aleilor, astfel incat se crea un crescendo de efecte care culminau cu oglinda lacului din fata grotei.

„Miniexpozitia” de arhitectura din Parcul Carol – ultimele amintiri

Astazi, din zecile de cladiri care au alcatuit expozitia din 1906, in Parcul Carol se mai pastreaza o „miniexpozitie” arhitecturala extrem de interesanta. Printre supravietuitori se numara cei doi giganti care strajuiau grota, piese de arhitectura peisagistica, Turnul Cetatii lui Tepes, Arenele Romane si Biserica de la Cutitul de Argint. Alei seculare, din dale vechi de piatra, din caramida sau din lemn sunt si ele vestigii ale expozitiei, odinioara conducand vizitatorii spre diversele pavilioane. In prezent, pe treptele vechi poti urca spre Turnul lui Tepes, care pastreaza in caramizile sale urmele avariilor suferite la cutremure. Arenele Romane si biserica sunt impresionante prin maiestuozitate si temeinicie si reprezinta, la randul lor, marturii ale extraordinarului potential constructiv, economic si cultural pe care il avea Romania acum 100 de ani.

Un parc cu destin aparte

Parcul Carol a mai gazduit si alte expozitii de exceptie. Printre acestea, cea din 1921, la care au participat multe firme din tara si din strainatate, acestea din urma ramanand in amintirea bucurestenilor prin modelele de radio si de magnetofoane pe care le-au adus si care umpleau parcul cu melodii si reclame sonore. Iar in 1935 a avut loc ultima expozitie grandioasa din Parcul Carol, o expozitie urbanistica deschisa in cadrul „Lunii Bucurestiului”. De atunci se pastreaza Fantana Zodiacului, pe care o putem admira la intrarea dinspre Bd. Marasesti, opera a arhitectului Octav Doicescu si a sculptorului Mac Constantinescu.
Cu un destin aparte, care vine din istorie, Parcul Carol este un loc despre care bucurestenii nu mai stiu azi mare lucru. Acest an al aniversarii centenarului parcului, care se contopeste cu cel al expozitiei jubiliare din 1906, dedicata lui Carol I, este, cu siguranta, un moment binevenit pentru a se mai sterge din mintea bucurestenilor ideea ca „Ceausescu a construit Bucurestiul”.

Constructii uimitoare umpleau parcul

Dupa noua luni de efort, care n-a cunoscut deosebirea dintre zi si noapte, expozitia, asemenea unui copil reusit, nascut la termen, se inaugura in ziua de 6 iunie 1906.
La intrare se ridica un zid in forma de arc, de la care se ajungea in piata expozitiei, iar in cealalta extrema a axei principale a parcului (unde astazi se afla mausoleul) se ridica Palatul Artelor, o splendida cladire arhitectonica. La poalele dealului pe care se afla acest edificiu s-a amenajat, cu o remarcabila arta, un ansamblu peisagistic care a dainuit mult in amintirea bucurestenilor. In fata unei grote din care ieseau apele unui lac, doi giganti, sculptati in piatra, inalti de aproximativ trei metri si asezati pe cateva stanci, strajuiau o nimfa culcata. Acest grup sculptural, realizat de Frederic Stork si Dimitrie Paciurea, reprezenta Muntii Jepi strajuind, parca, cu dragoste si admiratie Palatul Peles, uimiti de frumusetea sa. Dar oamenii, impresionati de expresivitatea sculpturilor, au inventat o poveste romantica, in care o fata iubita de doi uriasi, frati, a fost ucisa de gelozia dintre ei.
La acest element central, cu un efect artistic de mare atractivitate pentru public, se adauga, de o parte si de alta a axei principale a parcului, o multime de pavilioane expozitionale, flancate de aleile pentru vehicule si de cele de plimbare, umbrite de boltile copacilor.
Dintre pavilioane amintim doar cateva, de exemplu, cele ale Primariei, Camerei de Comert, Lucrarilor Publice, Agriculturii, Industriei Casnice, Minelor, Carierelor si Domeniilor, Pavilionul Regal si Palatul Industriei. Toate aceste pavilioane au fost concepute si executate dupa modelul caselor boieresti sau al manastirilor. O cladire care trezea un interes deosebit era castelul de apa al grotei, care reproducea Turnul Cetatii lui Vlad Tepes din localitatea Cheia Argesului. Opera a arhitectilor Petculescu si Schindl, construit din caramida, Turnul Cetatii lui Tepes avea 32 m inaltime, un diametru de 9 m si adapostea un rezervor de apa cu o capacitate de 200 mc.
Impresionanta prin frumusete era si Biserica de la Cutitul de Argint, facuta dupa modelul Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iasi.
Iar printre cladirile care fascinau publicul se aflau o geamie, extrem de pitoreasca in ambianta parcului, Arenele Romane, care erau un teatru de vara cu o capacitate de 5.000 de locuri, si Casa de la Poradin, care l-a gazduit pe domnitorul Carol in timpul conducerii operatiilor de pe frontul razboiului de independenta, inconjurata de tunuri din 1877-1878, evocand curajul si patriotismul suveranului.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă