Vicepreşedintele Fundaţiei Creştin-Democrate este propunerea ARD pentru Colegiul 1 din Cluj-Napoca.
România liberă – Ediţia de Transilvania încheie prezentarea candidaţilor la alegerile parlamentare cu Adrian Papahagi (ARD). Alături de el, au mai fost prezentaţi Hunor Kelemen (UDMR), Leonard Horvath (USL), Ioan Ciorca (PRM), Ramon Moldoveanu (ARD), Mircia Giurgiu (USL), Sandor Szocs (PPMT), Gheorghe Funar (PRM) ori Adrian Merka (Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România).
De unde vine familia Papahagi?
Adrian Papahagi: Familia mea a dat mulţi cărturari României. E o familie cu origini aromâne sau macedo-române. Strămoşii mei sunt români din Munţii Pindului, stabiliţi în România în secolul XIX. Asta dinspre partea tatălui; din partea mamei, sunt clujean get-beget. Pericle Papahagi, important etnolog şi academician, a făcut la începutul sec. XX o teză de doctorat cu marele romanist Weigand, la Leipzig. Tache Papahagi, elev al lui Ovid Densusianu, a fost profesor la Universitatea din Bucureşti. Valeriu Papahagi, istoric şi diplomat, a fost coleg de an cu Mircea Eliade şi doctorand al lui Nicolae Iorga. Tatăl meu, Marian Papahagi, a fost unul din marii profesori ai Clujului, fondator al mişcării literare Echinox şi unul dintre reformatorii Universităţii Babeş-Bolyai în 1990. Astăzi, o bibliotecă şi o stradă din Cluj îi poartă numele. La rândul meu, continuu această tradiţie, de care sunt foarte mândru. După un doctorat la Paris, m-am întors la Cluj, predau la Universitatea Babeş-Bolyai şi vreau să contribui cât pot la strălucirea oraşului meu.
Problemele sistemului educaţional
Proveniţi din sistemul de învăţământ. Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă acesta?
A.P.: La nivelul întregului sistem, precaritatea. E inacceptabil ca un tânăr bine pregătit să debuteze în învăţământ cu un salariu de 700 lei. Rezultatul e că mulţi absolvenţi de calitate aleg să lucreze în privat. Apoi, nivelul de disciplină şi predare, care a scăzut mult. E bine că s-a reintrodus rigoarea şi meritul măcar la examenul de bacalaureat. În fine, avem nevoie de revigorarea şcolii profesionale: nu toţi elevii au aptitudini teoretice, şi este mai bine să oferi tinerilor o meserie decât o diplomă fără acoperire, un simplu paşaport pentru şomaj. În învăţământul superior, problema principală e impostura şi subfinanţarea. Cazurile miniştrilor plagiatori (adică hoţi intelectuali) au devenit celebre. Subfinanţarea ţine şi de proliferarea universităţilor de stat în mai toate oraşele ţării. Soluţia este aplicarea ierarhizării universităţilor şi desfiinţarea treptată a fabricilor de diplome. Universităţile Clujului, cu tradiţie şi performanţă, trebuie suprafinanţate, aşa cum prevede Legea Educaţiei Naţionale, blocată de Ecaterina Andronescu.
Cum poate fi rezolvată problema mediocrităţii de care suferă cele mai multe universităţi româneşti?
A.P.: Prin standarde înalte de recrutare şi promovare şi crearea unui sistem cu două viteze: predare şi cercetare avansată. Cei capabili de performanţă beneficiază deja de finanţări pentru cercetare. Ei trebuie salarizaţi corespunzător. Ierarhizarea Universităţilor va avea efecte în acest sens. Eu propun şi crearea unor Institute de Studii Avansate în cele trei mari centre universitare (Cluj, Bucureşti, Iaşi), unde profesorii-cercetători de vârf şi doctoranzii lor să aibă condiţii de lucru, salarii şi burse de nivel occidental. Altminteri, toate creierele României vor emigra în Occident.
De unde pot proveni fondurile necesare pentru investiţiile în sistemul universitar?
A.P.: Din trei surse: stat, fonduri europene şi privat. De la stat, prin ierarhizare şi finanţare diferenţiată. UBB trebuie să primească mai mulţi bani decât universităţile din Oradea sau Târgovişte. Din fonduri europene, prin cercetare şi programele de resurse umane. Din privat, prin contracte de cercetare în zonele tehnice, economice sau chiar lingvistice. Se mai poate gândi, de pildă, impozitarea retragerilor de capital, adică a banilor scoşi din România de bănci franceze, austriece etc. şi mărirea burselor sociale şi de merit ale elevilor şi studenţilor.
Clujul – o capital regională
Ce poate înapoia o universitate economiei reale?
A.P.: Totul. Fără Universităţi, Clujul ar fi un oraş liniştit de provincie. Aşa, e o capitală regională, ba chiar capitală europeană a tineretului în 2015 şi, sper, capitală culturală în 2021. 100.000 de studenţi înseamnă dinamism, consum, mişcare, viaţă! Înseamnă forţă de muncă bine pregătită, magnet pentru investiţii. Înseamnă antidotul depopulării şi îmbătrânirii populaţiei: în timp ce alte oraşe îmbătrânesc şi scad, Clujul se regenerează mereu.
Cum vedeţi Clujul universitar peste 10 ani?
A.P.: Visul meu este un Cluj care să îmbine excelenţa universitară a unor oraşe precum Oxford sau Heidelberg cu forţa economică a unor Milano sau Torino. Adevărată capitală regională, metropolă de 500.000 de locuitori, din care 100.000 ar fi studenţi. Industria de vârf (electronică, software, maşini, farmaceutică) şi serviciile (bănci, asigurări, consulting, divertisment, turism) ar angaja absolvenţii Clujului. Universităţile pot contribui major, dar avem nevoie de concertarea lor. Aş începe prin unificarea centrului universitar clujean, după modelul „academiilor” franceze. Fiecare universitate îşi păstrează rectorul şi senatul, dar există un preşedinte al academiei. Serviciile studenţeşti sunt unificate şi toţi studenţii pot avea acces în aceleaşi condiţii, cu un card studenţesc unic, la toate facilităţile existente: biblioteci, cămine, cantine, săli de sport, piscine.
De ce aţi ales să candidaţi pentru Camera Deputaţilor din partea ARD?
A.P.: Am intrat în politică din exasperare faţă de tot ce nu merge bine şi din speranţă în viitorul ţării noastre. Cred că trebuie ca oamenii cinstiţi şi instruiţi să se implice în politică, să-şi spună cuvântul. Candidez în acest colegiu fiindcă locuiesc de când m-am născut în Mănăştur. Nu e zi de campanie să nu mă întâlnesc cu vecini, cu foşti colegi de-ai mei sau de-ai părinţilor. E oraşul meu, cartierul meu, comunitatea mea! ARD era alegerea firească. Sunt om de dreapta: cred în merit, efort, muncă, libertate, tradiţie creştină şi naţională. Scopul nostru este să creăm un pol puternic, bazat pe valori, nu pe cârdăşie, pentru România europeană, însetată de libertate, care priveşte înainte. ARD înseamnă progres şi viitor, USL este vocea trecutului, vocea baronilor, vocea tranziţiei care nu mai vrea să se termine.
