Un foarte substantial volum al regretatului Papa Ioan Paul II a publicat recent editura RAO. „Memorie si identitate” este o carte in care Ioan Paul II vorbeste despre istoria lumii si istoria crestinismului si a bisericii, analizeaza atat istoria recenta, cat si misterul credintei din unghiul acesteia din urma.
Cartea a luat nastere in urma discutiilor pe care Sfantul Parinte le-a purtat in 1993, la Castel Gandolfo, cu doi filozofi polonezi, Jozef Tischner si Krysztof Michalski, intemeietorii, la Viena, ai Institutului de Stiinte ale Omului. Propunerea initiala fusese aceea de a face o analiza critica a celor doua mari rele ale veacului XX, comunismul si nazismul, dar Papa, un ganditor profund, un filozof, si-a extins meditatia la sensul istoriei si la rostul omului pe pamant. Inca din prima convorbire, Ioan Paul II, pornind de la parabola evanghelica a graului si a neghinei, observa: „Istoria omenirii este "teatrul" coexistentei binelui si raului. Ceea ce inseamna ca, daca raul exista alaturi de bine, binele persevereaza alaturi de rau si creste, ca sa spunem asa, in acelasi pamant, care este natura omeneasca”. Multe pagini mai incolo, spre sfarsitul acestei carti captivante prin tensiunea gandirii si a credintei, Papa vorbeste despre istorie, observand ca aceasta e scrisa nu numai de oameni, ci si de Dumnezeu. Secventele cartii se intituleaza: Limita impusa raului, Libertate si responsabilitate, Gandind la patrie, Gandind la Europa, Democratia: posibilitati si riscuri. Traducerea din italiana ii apartine Roxanei Utale. Epilogul este un dialog despre atentatul din 13 mai 1981 impotriva Papei. „Cineva ghidase glontul acela…”, spune Ioan Paul II, observand in acelasi timp in tot ce s-a petrecut ulterior, inclusiv iertarea pe care i-a acordat-o atentatorului, prezenta unor „marturii ale harului divin”. Aceasta conversatie s-a petrecut in prezenta secretarului Sfantului Parinte, Stanislaw Dziwisz, care ia parte la discutie. „Libertatea – spusese Papa intr-o alta zi – ne este data ca sa iubim.” Ceea ce raspunde multor intrebari care i s-au pus de-a lungul timpului. Raspuns dictat de harul divin pe care-l invoca in final, intelegere a acestei lumi prin prisma prezentei staruitoare in istorie a divinitatii.
