17.4 C
București
joi, 12 septembrie 2024
AcasăSpecialOţelul hunedorean s-a topit, dar a rămas speranţa

Oţelul hunedorean s-a topit, dar a rămas speranţa

În timp ce călătoream împreună cu colegii din Germania spre Hunedoara, ne gândeam la obiectivul care ne unea: documentarea în legătură cu impactul fostului Combinat Siderurgic asupra mediului. Ştiam mai ales noi, elevii români din Deva, că municipiul Hunedoara a fost „oraşul-uzină”, care dăinuise mulţi ani precum o străveche vatră a fierului, însufleţind civilizaţia noastră materială. Dar ştiam, în acelaşi timp, că din gloria uzinei de altădată au rămas câteva firave urme.

Aşteptam ca în faţa noastră să apară marele Combinat care reunea, în anii realizărilor socialiste, peste 20.000 de oameni – cultivatori loiali ai fierului, care prin pasiune şi curaj au extras şi au prelucrat metalul, făurind concomitent iluzii şi speranţe în sufletele înflăcărate.

Am ajuns în sfârşit în faţa unei clădiri de dimensiuni medii,unde se află reprezentanţa renumitei firme ArcelorMittal. Aici am fost primiţi cu căldură şi profesionalism de către domnul inginer Adrian Florea, director pe probleme de mediu, şi de către domnul ec. Dorin Redinciuc, director al  personalului. Am aflat, astfel, aspecte interesante din istoricul siderurgiei hunedorene. „Geneza” Hunedoarei ca  municipiu propriu-zis, dar şi ca oraş-uzină s-a realizat în perioada 1950-1960, prin atragerea unei uriaşe forţe de muncă, în mod gradual. În anii ’50, spre Hunedoara s-au îndreptat mulţi tineri de condiţie bună, proveniţi din pături sociale supuse represiunii politice în epocă, sau din familii de ţărani înstăriţi, denumiţi „chiaburi”.  Entuziasmul şi ideea cultului muncii au atras, aşadar, în „cetatea oţelului” mulţi oameni dornici să înceapă o nouă viaţă.

Foarte repede, siderurgia a devenit o instituţie de anvergură pe plan mondial, a cunoscut o dezvoltare galopantă, iar sincronizarea uzinei de la Hunedoara cu tehnologiile de vârf a avut efecte benefice asupra condiţiilor de viaţă ale locuitorilor şi, în general, asupra urbanizării. Aşadar, timp de 40 de ani, uzina hunedoreană a fost o emblemă a muncii şi a solidarităţii umane, un important potenţial al industriei româneşti. Dar evenimentele istoriei recente, precum colapsul uzinei petrecut în perioada 1999-2003,  au  pus la grea încercare siderurgia  şi au dus la prăbuşirea fostului mare Combinat. Concomitent, întregul oraş a resimţit efectele acestei dramatice transformări, iar astăzi relansarea economică şi socială a Hunedoarei este necesară.  

Vanesa Vărgaş, Ruxandra Negruţ, Raluca Ruşeţ, Andrei Solomon, Dorin Matei

Cele mai citite

Guvernul deschide robinetul: 573 milioane de lei, direcționate către Transporturi prin PNRR

INS: Investiţiile nete în economie au depășit în primul semestru 80 de miliarde lei În cadrul unei conferinţe de presă, susţinute la Palatul Victoria, purtătorul...

Exclusiv Sebastian Ghiță a plătit avocaților Micu și Zarafiu un milion de euro doar pe o instanță, legătura cu dosarul Hideg și Black Cube...

Avocații care îl reprezintă pe Sebastian Ghiță iau peste un milion de euro pe instanță. Este vorba de avocații Bogdan Micu și frații Zarafiu....

Uniunea Europeană este pregătită să se descurce fără importurile de gaz rusesc, livrate prin conductele din Ucraina

Acordul dintre Kiev şi Moscova pentru tranzitul de gaz al companiei ruse Gazprom va expira pe 31 decembrie Ucraina a anunţat că nu intenţionează să...
Ultima oră
Pe aceeași temă