Cotidianul britanic de stanga The Guardian a publicat ieri un comentariu semnat de Neil Clark, intitulat „Orbiti de razboiul rece”, care da seama perfect de deriva morala profunda si, ma tem, totala a intelectualitatii occidentale.
Clark porneste de la isteria tabloidelor britanice impotriva potentialului val de imigranti romani si bulgari care ar invada insula dupa 2007 si constata ca foarte putini oameni se intreaba de ce atat de multi oameni au plecat din Europa de Est in Marea Britanie dupa extinderea din 2004. „In rarele ocazii in care o fac, este gasita responsabila "mostenirea pernicioasa" a celor 40 de ani de comunism. Dar domnia comunismului s-a incheiat cu peste 16 ani in urma – mai poate fi el invinovatit pentru problemele de astazi? Lucrurile de care oamenii din aceste regiuni fug de fapt (in Vest) sunt consecintele politicilor economice neoliberale de la inceputul anilor '90.” Pe scurt, tranzitia ar fi determinat prabusirea „spectaculoasa” a standardului de viata al est-europenilor, cresterea masiva a ratei somajului si inegalitate.
Continua Clark: „Este esential pentru neoliberalii occidentali sa nege orice realizari ale sistemului sub care a trait jumatate din Europa, de unde si voga punerii semnului egal intre 40 de ani de socialism est-european postbelic si ororile Germaniei naziste… Daca tarile din est… nu ar fi adoptat politicile FMI/UE ar fi acum intr-o stare mult mai buna si curentul val migrator ar fi putut fi evitat. Reziduurile socialismului fac de rusine Europa Occidentala in ceea ce priveste educatia, transportul public si ingrijirea medicala”.
Ei, si cu toate aceste avantaje evidente, stiti de ce ne incapatanam noi, cu exceptia unor batrani nostalgici, sa nu vedem binefacerile comunismului? Pentru ca am fost bombardati de peste 15 ani cu o neobosita propaganda exaltand nevoia de si mai multa „reforma” si „modernizare”.
In concluzie, „divizarea est-vest si xenofobia care o insoteste nu vor inceta decat atunci cand va exista o evaluare mai onesta si mai echilibrata a mostenirii comunismului si o recunoastere a faptului ca, in pofida lipsei libertatilor politice, au existat, de asemenea, si solide realizari. In acelasi timp trebuie sa recunoastem ca "reforma" economica a creat mai multe probleme decat a rezolvat”. Din pacate, acest adevar simplu nu va putea fi cunoscut deoarece „capitalul global si purtatorii lor de cuvant politici se vor asigura ca nici unul din acestea nu se va intampla”.
Cand citesti un astfel de text nu stii daca sa plangi de disperare ca la 17ani de la caderea comunismului inca mai trebuie sa explicam prin ce am trecut sau de furie ca suferintele a milioane de oameni sunt ridiculizate. Sau sa razi de colectia de nonsensuri economice debitate, lipsa unei minime verificari a faptelor si atotputernica „explicatie” conspirationista care nu explica niciodata nimic.
Nu mi-am propus sa analizez acest text, pentru ca nu e nimic de analizat aici. Mi-am propus numai sa il ofer ca mostra de cat de jos poate cadea calitatea gandirii. Si, spre durerea mea, cat de jos a putut sa cada bunul „common sense” britanic.
