Orasul de la poalele Magurei, de unde generalul Mackensen visa in 1917 spargerea frontului de Est, este singura localitate din Romania unde se gaseste un autentic beci domnesc. Este vorba despre Beciul Domnesc al domnitorului Mihai Sturza, terminat la 1839, asa cum este sapat in Pisania de piatra de la intrare, iar acest lucru nu este o intamplare. Dintotdeauna, la Odobesti s-a trait din licoarea obtinuta cu chin din vita-de-vie. Asa cum Parisul are o lume a subteranelor, Odobestii au kilometri de hrube care traverseaza dealul de lut al orasului in toate directiile. Daca domnitorul moldav a construit un beci domnesc la Odobesti a fost pentru ca vinurile de Odobesti erau in prima parte a secolului al XIX-lea cele mai cautate din Tarile Romane, domnitorul insusi avand sute de hectare de vita-de-vie. Ca vinurile odobestene erau cele mai bune o dovedeste prezenta la Odobesti a celor mai mari negustori de vinuri din estul Europei – negustorii cazaclii din Rusia pravoslavnica, acei falnici barbati care purtau turban inalt precum olteanul Tudor din Vladimiri. Inca din secolul al XVIII-lea negustorii se stabilesc la Odobesti, cumpara vii, intemeiaza familii, iar la 1777, acum 230 de ani, zidesc biserica "Sfintii Apostoli Petru si Pavel", cunoscuta sub numele de Cazaclii, aflata in ruine de la cutremurul din noiembrie 1940. Documentele vremii mentioneaza ca pretul vinurilor pentru acest colt de Europa se stabilea, de Cuvioasa Paraschiva, la Odobesti. In partea a II-a a secolului al XIX-lea in oras se stabilesc in numar mare evreii veniti din Rusia, unde erau persecutati. Cum negustorii cazaclii au plecat dupa Unirea Principatelor, evreii le-au luat locul si au construit la Odobesti un adevarat cartier, cu scoala de Sabat, Baie Rituala si doua sinagogi. In ajunul secolului al XX-lea, consiliul local al comunei urbane Odobesti hotaraste interdictia stabilirii la Odobesti a "evreilor straini", deoarece acestia reprezentau deja o treime din populatie. Scaldat de apele Milcovului la sud si de Canalul Sturza la nord, care aducea apa din raul Putna pentru Focsanii Moldovei, Odobestii ajunsesera la inceputul secolului trecut un loc unde linistea nu era tulburata decat de zgomotul lucratorilor sezonieri veniti toamna la culesul strugurilor. Atmosfera patriarhala a acelui Odobesti in care toamna targul intra in sarbatoare, iar birjele nu mai conteneau sa duca mitele si coconii de la gara la conacele de vacanta din podgorie a disparut dupa razboi, o data cu venirea comunistilor. Proprietatile au fost confiscate, evreii au plecat in Tara Sfanta, iar vinul a inceput sa fie produs de intreprinderi de stat in cantitati fabuloase. Nu mai conta calitatea, soiul vinului sau culoarea, care era traditional alba. Importanta era doar cantitatea care trebuia sa creasca de la an la an. Soiurile autohtone au fost abandonate si au fost introduse soiuri frantuzesti. In 2007, din celebra "Galbena de Odobesti" au ramas mai putin de 50 ha si acelea la Statiunea de Cercetari Viticole. Din cochetul targ de altadata in care respira atmosfera romanelor lui Duiliu Zamfirescu, pentru care targul de pe Milcov era adesea un loc de popas, jumatate de secol de comunism a sters aproape totul. Au distrus conacele seculare ale podgorenilor, ridicand in loc blocuri muncitoresti, strazile cu nume de domni si domnite au fost rebotezate cu nume proletare si fenomene meteo. Au demolat biserici si Templul Coral, unul din cele mai frumoase locuri de rugaciune al evreilor din sudul Moldovei. Au distrus echilibrul social al urbei, iar orasul de astazi nu mai seamana cu targul de vis dintre cele doua razboaie mondiale. Putina lume stie ca Odobestii se gasesc in inima mult cautatei Episcopii a Cumanilor, pe care cei mai multi istorici o identifica tocmai pe malurile Milcovului, in zona Odobestilor. Cu putina sansa, odobestenii ar putea descoperi peste cativa ani ca sunt urmasii cumanilor, ai acelor cumani trecuti acum opt secole la catolicism de teama mongolilor. Ironie a istoriei, in 2007 se ridica la Odobesti o biserica romano-catolica, iar slujitorii ortodocsi din urbe privesc cu suspiciune acest lucru, ignorand faptul ca stramosii nostri, cumanii, erau de confesiune catolica. Daca mai adaugam ca pigmentul pielii odobestenilor este destul de inchis fata de locuitorii Vrancei arhaice, putem spune fara dubii ca Neagu Djuvara nu a adus nimic nou. Pur si simplu ne-a amintit ca suntem cumani. Adio nationalism la Odobesti!
