22.7 C
București
luni, 14 octombrie 2024
AcasăSpecial"Omul de tip nou"

„Omul de tip nou”

Dezvaluirea faradelegilor dictaturii comuniste are in vedere mai ales, si pe buna dreptate, victimele persecutiilor si ale terorii, pe toti cei care, declarati dusmani de clasa, tradatori sau spioni, au fost urmariti, arestati, schingiuiti, condamnati la ani grei de temnita sau executati, nu o data fara judecata, internati in lagare, deportati, sechestrati la domiciliu, deposedati de bunuri si de drepturi, supravegheati, infometati, siliti sa ia calea exilului. Acestia erau adversarii, reali sau presupusi, ai instaurarii „minunatei lumi noi” a comunismului – himera in numele careia, la scara planetara, s-a operat un genocid cu zeci de milioane de victime – si tinea de logica doctrinei insasi ca impotriva lor sa fie canalizata toata energia aparatului represiv. Mai rar sau numai in treacat se acorda atentie sortii celor care, in teorie, urmau sa fie beneficiarii mult trambitatului „viitor luminos al omenirii”.
Perversitatea asa-zisei „dictaturi a proletariatului” iese in evidenta o data in plus la analiza faptului, doar in aparenta paradoxal, ca tocmai cei multi, in favoarea carora se pretindea ca se exercita puterea, au fost in realitate victimele celei mai perfide mistificari. Si nu ma refer aici la mizeria materiala impusa prin incapacitatea congenitala a sistemului de a genera bunastare, nici la lepra coruptiei, care s-a generalizat pe fondul penuriilor de tot soiul, viciind pentru decenii mentalitatea intregii natii, ci la mult mai ticaloasa siluire in masa a constiintelor, sub deviza formarii „omului de tip nou”.
„In centrul atentiei sta omul”, suna una dintre lozincile preferate ale vremii – si, intr-adevar, omul statea permanent nu numai sub supravegherea vigilenta a „organelor” de partid si a securitatii, ci si in atentia neslabita a unui rafinat aparat de manipulare si dezinformare, format din invatamantul de toate gradele, de la cel prescolar la cel postuniversitar, presa scrisa si audiovizuala, literatura, arta plastica, teatrul, cinematograful. In acest univers cognitiv unilateral si anemic, in care informatia era filtrata cu strasnicie sau denaturata pana la totala rastalmacire, s-au (de)format generatii intregi, vitregite de un drept elementar, la fel de important ca si dreptul la viata – dreptul la cunoastere, dreptul de a accede liber la sursele de informatie, dreptul la autodeterminarea informationala, dreptul de a-si alege singur si in cunostinta de cauza drumul vietii, idealurile, opiniile politice. Aceasta spalare a creierelor, aceasta lobotomizare la scara nationala constituie poate cea mai oribila dintre crimele comunismului.
Iar victimele sunt nenumarate, sunt cei multi, crescuti in acel spatiu cultural ermetic, fara sansa unor canale ascunse de comunicare, cei carora parintii nu le puteau spune adevarul, de frica sau deoarece nici ei nu-l stiau, dar care auzeau de la invatatori sau de la profesori aceleasi lucruri pe care le auzeau si la radio sau le citeau si in ziare, dandu-le deplina crezare; cei care in anii '50 i-au urat pe nemtii din filmele rusesti de razboi, au plans cu disperare la moartea lui Stalin si au suferit din pricina ca Romania nu avea cinstea de a face parte din mareata Uniune Sovietica, „patria socialismului victorios”; cei care in anii '60 erau convinsi mai intai ca Gheorghiu-Dej a dejucat planul rusilor de a ne dezmembra tara, iar mai apoi ca el a fost de fapt un tiran si, dupa Praga, ca adevaratul erou national este Ceausescu; cei care in anii '70 erau siguri ca vom ajunge din urma tarile cele mai avansate, iar in anii '80 admiteau ca pentru a atinge acest tel minunat e nevoie de sacrificii… Pe acesti anonimi dezmosteniti ai liberei cugetari nu-i va putea depagubi nimeni pentru copilaria si adolescenta petrecute in bezna, pentru o viata robita unor convingeri false, pentru bicisnicia care le-a fost inoculata sub eticheta de elixir universal.
Unii s-au dezmeticit, mai devreme sau mai tarziu, parcurgand un drum plin de capcane si de fundaturi, ca iesirea dintr-un labirint. Altii insa, si nu putini, mai ratacesc si acum, fie fara a fi in stare sa identifice semnele adevarului, ca orbii din nascare carora prea tarziu li se reda vederea, fie incaputi pe mana unor calauze mincinoase, care continua sa-i poarte prin coridoarele intortocheate, declarandu-le bulevarde ale splendorii. Mineriadele, corul celor care scandau „nu ne vindem tara” in timp ce viitorii baroni isi imparteau intre ei avutia nationala, florile de pe mormantul „celui mai iubit fiu al poporului”, proportia celor care in sondaje declara si acum ca ideea comunismului ar fi buna, ba chiar ca a fost si bine aplicata, protestele culminand cu scandalul din Parlament impotriva condamnarii comunismului – toate acestea dovedesc cat de mare mai este, din pacate, numarul celor nelecuiti inca de debilitatea indusa metodic de catre masina propagandistica a defunctei utopii.

Cele mai citite

INS: Inflația scade iar salariile cresc

În ultimul an, salariul mediu net a crescut în mod constant, cu valori cuprinse între 12,5% şi 17,1% Institutul Național de Statistică relevă faptul că...

Producția industrială a scăzut cu 2% în primele opt luni din 2024, potrivit datelor INS

Producția industrială din România a înregistrat o scădere de 2% în primele opt luni ale anului 2024, conform datelor publicate de Institutul Național de...

Coreea de Nord pregătește demolarea drumurilor de la granița cu Sudul, avertizează autoritățile din Seul

Coreea de Nord se pregătește să distrugă drumurile care traversează granița cu Coreea de Sud, potrivit unui avertisment lansat luni de oficialii sud-coreeni. Tensiunile dintre...
Ultima oră
Pe aceeași temă