Obiectul care prinde viata

Artistul plastic clujean Mariana Gheorghiu si-a mutat temporar propriul atelier in salile Muzeului Arta din Cluj-Napoca, unde este deschisa pana in 8 octombrie expozitia personala de obiecte ce imbina materialul anorganic cu cel oragnic. Intrarea in atelierul deschis in mijlocului expozitiei este, de fapt, un colt dintr-o incapere rustica, cu poze de familie pe perete, alaturi de fragmente din diferite lucrari incepute de artista.

Metafore intr-un atelier

Camasi de in, tocmite cu grija, oglinda veche de cristal slefuit, uneltele de lucru puse la vedere, vorbesc despre acea prezenta a creatorului de arta. Contrastant, dintr-o fotografie, mustata lui Dali, intepata cu-n spic de grau copt, ne spune ca in atelierul Marianei Gheorghiu ne aflam intr-un spatiu deosebit, al creatiei.
Gest de ospitalitate si deschidere catre public, atelierul din expozitie invita publicul la intimitatea genezei lucrarilor pe care Mariana Gheorghiu le realizeaza ad-hoc, lucrari ce poarta o puternica amprenta personala, greu incadrabila unui anume stil. Ceea ce face nu e tapiserie, desi urzeste cu fire naturale. Nu e nici sculptura, desi din mainile ei iau nastere obiecte tridimensionale. Undeva, stilul ei se opreste la granita cu arta decorativa, sau chiar o depaseste.
Indiferent de specie, pentru oricine a calcat pragul atelierului Marianei Gheoghiu e clar ca se afla in prezenta artei. Pentru profani este un veritabil traseu initiatic. Poarta transparenta din frunze si iarba uscata separa spatiul vietii de zi cu zi fata de cel al artei, unde timpul capata cu totul alte dimensiuni. Iar dincolo de aceasta poarta respira metafora, care legitimeaza identitatea artistei.

Spiritul pamantului

Mariana Gheorghiu vine dintr-un sat indepartat, din Moldova, pe care il simti in „rasuflarea” lucrarilor. „Scrisori de acasa”, „Scrisoare de la mine” sau, pur si simplu, „Scrisori parfumate” sunt legaturile cu lumea originilor. „Visul cu campul de acasa” justifica si ordoneaza un univers botanic nascut din labirintul afectiv al amintirilor, rezumate de forma „Roadelor” pamantului, in care viata prinde radacini.
Spiritul crestin este unul evident, ideea artistei ne duce la constiinta originii care ne da dreptul la mantuire. Dupa proba „Cumpenei sufletelor”, un „Inger” imaterial, cu conturul tremurat naste in sufletele noastre un sentiment al plamadei din paine si vin. „Calea”, un lant impletit din zale de iarba uscata, ne duce spre un univers al simbolului matematic, semn ca lumea s-a nascut din spirit.
La tot pasul intalnesti simboluri arhetipale (crucea, cercul, spirala) sau cele cultural-religioase (potirul, ochiul). Manunchiuri de iarba uscata, snopi de orz si iarba, raspandite printre lucrari, vorbesc despre geneza operei Marianei Gheorghiu.