Curg listele de acoperiți. Toți ofițeri? Orice turnător are grad în zilele noastre? Nu le dau azi pe cele pe care le primesc eu, că încercăm să le verificăm. Deocamdată, nu e nevoie, decoperiții mi se par mult mai simpatici decât acoperiții – și plouă cu ei, odată la două zile fie dezminte câte unul de care nu a fost vorba, cu energia unei mărturisiri, fie bocește vreunul pe vreun căzut în flanc. Nu prea pricep ce e cu mărturisirile astea. Văd două posibilități. Unu: există o regulă ca dacă numele tău începe să fie circulat, chiar dacă nu ești oficial demascat, musai să te bagi în vorbă, să ieși să spui că nu ești tu, să ameninți cu marea și cu sarea. Doi: sînt proști grămadă pe aici, în plus vanitoși, care vor să își vadă numele cu orice ocazie și sar din baie să spună că (nu) despre ei e vorba. Trei: au recrutat pe unii așa de proști, că nu știu cum să interpreteze regulile de risc și se deconspiră de emoție. Oricum ar fi, e distractiv. Ce părere aveți despre acest citat recent, rezumatul întregii campanii: ” "ACL-ul mai are candidat?" Lansat de Emilia Șercan, ex șef de kompromat la Evz pe timpuri, apoi la SOV, prima care a știut și a lansat pe pagina ei de Facebook ca Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit termen in procesul de incompatibilitate pe care Klaus Iohannis îl are cu Agentia Naționala de Integritate, cu excepția autorilor anonimi care știau chiar mai dinainte să știe înalta curte, adică din august și au publicat această dată în toată presa de denominație controlată (vedeți la Mihai Goțiu, aici. Sau asta ”Merită felicitări puținii ziaristi care au deplâns ieșirea din scenă (sper ca pentru puțină vreme) a faimosului lor coleg Robert Turcescu… Tocmai această fibră morală rezistentă l-a dus la dezastru pe Robert Turcescu. Un om de cauciuc nu pățește niciodată nimic, face tot fel de contorsiuni și, la nevoie, face si… șpagat fără să aibă de suferit. Dar unul de oțel are o flexibilitate limitată, se rupe când împrejurările îl incovoaie prea mult”. (Alex Ștefănescu). Ce frumos, să îi dăm lui Robert credibilitatea înapoi, ca și cum nu s-a întâmplat nimic –vorba aceea, e plin de oameni a căror credibilitate a fost întoarsă pe dos prin viața publică și ei tot o poartă ca pe un frac în emisiuni de televiziune, de ce să schimbăm taman acum regula de aur că în România nimeni nu se poate compromite singur, doar ăia buni sînt ”făcuți” de alții, periodic. Sau ce ziceți de acest citat, din comentariile la articolul meu cu serviciile de săptămâna trecută, în care spuneam în treacăt că Anca Toader a ajuns educatorul principal al zariștilor BBC din toată lumea: Cato cel Batran 25.09 2014 at 12:21 ”Mi-o amintesc pe Anca Toader, cea care declara cu nonsalanta “Sunt anglofonă si francofobă”, după care francezii, domni, i-au dat o bursă la Paris. Au căpătuit-o acum dragii de englezi ?” Comentariu securist tipic, dar merită băgat în seamă pentru că de multe săptămâni asta e identitatea de care se folosește un postac foarte pro-Monica Macovei, care a umplut toate forumurile unde moderatorii sunt ofițeri superiori și chiar cele libere. Măi, a dracului, de unde atâta amor subit pentru Monica la categoria asta?
Chestia din urmă mă duce cu gândul la un caz celebru care se discută în contradictoriu zilele astea, cazul Nicolae Breban. CNSAS a postat niște convorbiri ale scriitorului cu generalul Pleșiță, securistul șef, care sînt interpretate de unii ca o dovadă de o colaborare cu poliția politică, iar de alții, ca dovadă contrară. Fie-mi îngăduit mie să fiu mai detașată la faza asta, lăsînd tribunalul și disidenții, mai îndreptățiți ca mine, să emită judecăți, să vă spun că respectiva convorbire trebuie pusă în manualul de educație civică, ca tratament preventiv. Cine o citește ca sociolog, vede mai ales mecanismul, nu personajele: Breban avea o rețea de patronaj, era un broker social pentru scriitori de tot felul, iar Pleșită era patronul șef, el distribuia favorurile, mai exact, ridica interdicțiile , că viața era grea sub communism, unul avea mama bolnavă, altul manuscris oprit de cenzură și așa mai departe. Nu poți să nu fii frapat că Breban chiar făcea servicii la acești oameni, în timpuri grele, iar generalul avea în schimb pace pe frontul scriitoricesc. Exact așa funcționează și azi, cu șefi socializați atunci. Să nu își închipuie careva că toți cei care fac servicii sunt în servicii, ba mai au și grad, ei fac parte din rețeaua de patronaj, undeva există un Breban al lor, singurul care are la capătul firului pe Mefisto, restul îl au doar pe el. Și oameni au nevoi, orgolii, au de toate, nu mai e în comunism, dar toți avem punctele noastre slabe, unii vor casă, alții vor să fie profesori doar cu masteratul, sau să își vadă numele pe o copertă Humanitas, alții visează noaptea că au ceva în comun cu Isus Hristos, și undeva în rețea e unul mic care notează de ce are nevoie fiecare și cum poate fi tras de sfori mai bine. Dacă românii au atîtea nevoi! Timpurile se schimbă, dar asta rămâne invariant, nevoi multe și caracter puțin. Rețeaua de patronaj, structura noastră premodernă definitorie, nu se oprește și nu are de ce să se oprească la ușa serviciilor, ea trece mai departe.
Altfel, umblă vorba că ar fi niște alegeri prezidențiale pe aici. Niște descoperiți tocmai au mai dat o lovitură bugetului, sub numele de rectificare; paznicul Voinea s-a retras din timp, lăsând drum prăduirii, o altă crimă anunțată și așteptată din primăvară. Dacă nu ar fi rectificarea, cu consecința autostrăzlor rămase iarăși în aer, nici nu aș crede în ipoteza acestor alegeri, că singura bătălie vizibiă, dacă nu te uiți deloc la TV ca mine și nu citești presa voiculesciană, este pentru după alegeri. Va reuși Băsescu să facă praf dreapta actuală ca pe ruinele ei să își facă el una cu Udrea? Acesta e numele jocului. Pentru el riscăm reputația ANI, ba chiar și a ÎCCJ. Nu mai contează, oricum vine Ponta și praful se alege din descoperiții de pe acolo, bătaia e în altă parte. Curții Supreme din Spania i-a luat o oră se adune în procedură de urgență să ridice incertudinea care plana deasurpa statului spanol datorită referendumului catalan. A noastră pune termene cînd primește dispoziții, dacă unii judecători mai rezistă le mai amână suplimentar, și per total poți fi sigur că vor crește incertitudinea, nu o vor scădea. Eu zic să îi puneți un termen lui Johannis în fiecare săptămână până la alegeri, că oricum campania are doar patru, după ce ați început corect cu primul după perioada de închidere a contestațiilor, și termenul final să fie în seara dinainte, pe post de talk-showul Băsescu-Geoană moderat de Robert. Scapă candidații de o grijă. Altfel, programul lui Johannis a fost important atâta timp cât nu avea unul. Atunci, auzeam zilnic ca n-are. Acuma, ca are, ba chiar unul respectabil, cu o singura lozincă și multe propuneri, descoperiții scriu despre el doar că e lipsit de umor si nu se ocupă de maghiari. Sigur, defecte pe care Victor Ponta cert nu le are, așa că e limpede pentru cine lucrează de fapt toată trupa asta în vreme ce ne aburesc cu Udrea sau Macovei.
Alegerile se țin în întunericul cel mai total, fiind deja luni de zile de cînd sondajele public anunțate sînt realizate (când sunt) de Mirel Palada, fostul purtător de cuvânt al guvernului (SOCIOPOL, zero angajați, mai înainte CCSCB, acum cu probleme cu șantajul), Bogdan Teodorescu (CCSI), niște trupeți de la Cluj prinși că au inventat complet un sondaj pentru Uioreanu (CCSCC), Pieleanu de la Antena 3-SNSPA (GSSC Avantgarde) și finalmente INSCOP-Adevărul (fostul meu student, dl Ștefureac, înțeleg că îl împart cu dl. Maior, unde ar fi fost consilier). Văd după multă vreme că institutul de unde s-a descoperit unul Toth în 2004, când încercam să fac un pic de lumină într-o piață cam tot ca asta, pe numele său Gallup Organization, se duce la fund, cu practicile pe care le-am văzut atunci e doar de mirare că le-au trebuit atâția ani să se scufunde, logica comercială și cea securistă nu prea se adună bine. Lista completă a falsificării pieței de opinia publică, pe Româniacurată.ro, cu tot cu acționari și cifre de afaceri.
Unii oameni m-au luat în serios și au calculat pe bune cîți angajați sunt în servicii la noi față de țările mai dezvoltate. De exemplu, Lucian Davidescu, care a găsit că personalul de 12.000 de agenţi secreţi al SRI e depăşit doar de al FBI și că avem 60 de angajaţi în SRI la suta de mii de locuitori. Urnătorul clasat, Polonia, are 13 de angajaţi. Media este de 7, iar ultimul clasat este Italia, cu 2,7. Bugetul SRI are cea mai mare pondere în cheltuielile publice: jumătate de procent, de cinci ori mai mult decât media celor 10 state comparate, care este de o zecime de procent. Şi în termeni absoluţi, SRI reuşeşte să cheltuiască mai mult decât serviciile omoloage din Germania, Franţa, Italia sau Polonia, e clar că rețeaua de patronaj aferentă e mai măricică la ai noștri. Și SRI e doar unul din servicii, și probabil unui mai modernizat ca altele, mai avem SIE, STS, armata patrioată și poliția mafiotă, ca să o citez pe Ondine. Eu nu am nici o părere, ce bine că nu sunt candidat prezidențial ca să trebuiască să spun că toți sunt profesioniști și patrioți.
Altfel, viața descoperiților se scurge normal, ba chiar poetic, desigur, cu tenta militară de rigoare. Scrie Marius Tucă, de ceva vreme un poet dedicat: ”Te-am iubit timp de-o fereastră/Veneai dintr-o dragoste sihastră/Şi tot atunci îmi colindai linia vipuştii/Când te-aş fi iubit în patul puştii”. Și contrar zvonurilor apărute în mai multe publicații mondene, fostul gazetar Robert Turcescu este încă burlac. El își va schimba starea civilă abia pe 4 octombrie, când se va cununa atât civil, cât și religios.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
