Intr-o singura zi din ianuarie 1990, am vandut in Gara de Nord, impreuna cu un coleg de facultate, 5.000 de exemplare dintr-o revista meteorica, nu-mi mai amintesc nici numele, care avea un singur element de atractie: Ceausescu a fost bigam! A fost? Habar nu am. Singura dovada era o fotografie de la o nunta. Mirele aducea cu Ceausescu in tinerete – stiti, poza aceea la care trebuiau sa se uite cu evlavie copiii cand erau dusi la Doftana sa fie facuti pionieri in puscaria in care fusese inchis cel mai iubit. Mireasa din fotografie, in schimb, sigur nu semana cu Elena Ceausescu. QED.
Erau zilele in care orice publicai se vindea. Bazaconiile cu Ceausescu bigam stateau pe aceeasi treapta a succesului comercial cu dezvaluirile extraordinare ale Romaniei libere, primul ziar care a inceput sa puna mari semne de intrebare pe tot ceea ce noi inca numeam cu vocea tremuranda „Revolutie”. Primul ziar care si-a asumat rolul de forta de opozitie impotriva restauratiei comuniste. Pe atunci, Romania libera vindea un milion de exemplare pe zi si probabil ar fi vandut si doua milioane daca ar fi avut unde sa le tipareasca.
De atunci lucrurile s-au schimbat. In continuare oamenii citesc pe nerasuflate aventurile poligamilor din „elita” nocturna a societatii. Ziarele serioase au ajuns insa la tiraje mediocre. Cum a fost posibil?
In conferinte si seminarii, sau la o bere, jurnalistii au gasit o mie de explicatii: de la problemele difuzarii la concurenta internetului. Toate contin un sambure de adevar, insa una singura mi se pare esentiala. In timp ce pofta unora pentru povesti de alcov a ramas la fel de mare ca in 1990, sau ca si acum 100 de ani, nevoile celor ce citesc ziare in primul rand pentru a intelege mai bine lumea in care traiesc s-au schimbat. Problema numarul unu a presei de calitate este ca noi, jurnalistii, nu ne-am sincronizat decat partial performanta cu evolutia audientei noastre.
Daca exista ceva fundamental care contrazice cliseul „nimic nu s-a schimbat in ultimii 20 de ani”, acel ceva este perceptia pe care oamenii educati o au asupra realitatii din aceasta tara. Este incomparabil mai profunda, mai precisa, mai putin naiva decat acum 20 de ani. Romanii poate nu au invatat cum sa rezolve toate problemele care ii apasa, dar in mod cert le pun un diagnostic mult mai precis. De aceea, cer de la jurnalisti, partenerii lor in acest proces continuu de cunoastere si adaptare la o realitate in permanenta schimbare, mult mai mult decat cereau inainte.
Mai multa rigoare, claritate si expertiza; o reevaluare a prejudecatilor privind ceea ce consideram subiecte „majore” si „minore”; o preocupare constanta de a oferi nu doar lecturi, ci si raspunsuri la intrebari foarte concrete, care sa le fie de folos in efortul lor zilnic de a-si imbunatati viata.
De la aceste premise am pornit atunci cand am regandit Romania libera. Ziarul va contine, incepand de astazi, doua caiete cu personalitate distincta, care vor fi Yin-ul si Yang-ul Romaniei libere. Primul va reflecta, ca si pana acum, actualitatea politica, economica si sociala, dar va contine si zona publicistica: dezvaluirile, investigatiile cu camera ascunsa, reportajul, opiniile si interviurile – un gen jurnalistic care va fi prezent constant in ziar. Noutatea principala in abordarea domeniilor traditionale ale actualitatii este ca ele nu vor mai fi prinse in structuri rigide, in pagini fixe. Toate articolele vor fi grupate sub denumirea generica de „Actualitate”, iar in aceste pagini se vor gasi principalele subiecte ale zilei, indiferent de domeniul la care se refera. In zilele in care politicienii vor face lucruri cu adevarat importante, acestea vor fi reflectate cu atentia cuvenita.
In cele in care activitatea lor se va rezuma la vorbarie inutila, vom publica o analiza despre planurile strategice ale unui anumit partid sau lider, ori despre fenomene cu bataie lunga. Sau nu vom scrie deloc despre politica si vom da spatiu altor domenii in care se intampla ceva ce merita atentia noastra.
Indiferent de subiect insa, articolele se vor axa si mai mult decat pana acum pe culisele evenimentelor, pe explicarea celor complexe, pe traducerea intr-un limbaj accesibil a acelor initiative ale statului pe care, de multe ori, nici macar autorii lor nu le inteleg. Pe scurt, pentru ca televiziunea si internetul va raspund deja la intrebarile „cine?”, „ce?”, „cand?” si „unde?”, articolele din editia tiparita va vor da raspunsuri la celelalte doua intrebari fundamentale – „cum?” si, mai ales, „de ce?”. In plus, vom cauta sa raspundem cat mai des si la intrebarea „ce urmeaza?”, pentru a va oferi o perspectiva cat mai limpede asupra viitorului.
Al doilea caiet se numeste „Viata”. De ce „Viata”? Pentru ca acopera subiectele care ne fac cel mai des sa simtim ca traim, ca ne bucuram de viata, dar si cele care ne ajuta sa traim o viata mai lunga, mai sanatoasa, mai frumoasa. Aici vor intra articolele despre sport, sanatate, cultura, familie, arte, internet, calatorii, moda, gastronomie, auto si multe alte teme de interes care graviteaza in jurul universului nostru personal.
Intre cele doua caiete ale ziarului va exista un echilibru perfect, asa cum si in viata ar trebui sa fie un echilibru intre munca si timp liber, intre ratiune si emotie, intre exterior si interior. Articolele din ambele caiete vor fi puse in valoare de un concept grafic realizat de cel mai important specialist in domeniu, Mario Garcia – omul care si-a pus amprenta pe titluri prestigioase precum Wall Street Journal, Die Zeit sau Paris Match.
Intr-un univers inundat de informatii, credem ca ziarele sunt cele mai in masura sa identifice acele reflectii ale realitatii care pot da claritate si coerenta lumii din jurul nostru. Intr-un mediu imbibat de narcoza cantitatii si diversitatii, ziarele pot si vor fi un kit de supravietuire prin calitate si selectie. Cele care vor performa pe aceste coordonate vor iesi din criza intarite. Prin aceste ziare, presa nu va muri niciodata, iar noi credem ca suntem unul dintre ele. Avem si determinarea, si competenta pentru a va sta alaturi inca mult timp de acum incolo.
