Să nu încercaţi niciodată să vorbiţi despre tarele clasei politice, în general, de faţă cu un politician! Indiferent din ce partid provine, indiferent cât de bine v-aţi cântări cuvintele, cât de multe argumente i-aţi aduce, invariabil vă va pune la punct, acuzându-vă că sunteţi rău intenţionat şi tendenţios pentru că generalizaţi. „Haideţi dom’le, vă va spune indignat, că nu suntem toţi o apă ş-un pământ, nu suntem toţi corupţi, nu avem toţi afaceri, nu toţi umblăm cu învârteli şi aranjamente… eu, de exemplu, nu am luat în viaţa mea un leu care nu mi se cuvine şi nu am dat nici un telefon vreunui ministru sau secretar de stat ca să intervin în vreo problemă şi să mă lipesc de o afacere…”. Secunda care urmează unei asemenea replici este una de cumpănă.
Dacă în acea clipă nu aveţi lângă picior, printr-o minune, o geantă plină cu documente din care să scoateţi dovezi imbatabile prin care să-i dovediţi omului din faţa dumneavoastră, negru pe alb, că minte cu neruşinare şi că el însuşi se numără printre cei fură sub acoperirea demnităţii publice pe care o ocupă, reacţia cea mai probabilă este că veţi amuţi.
Bunul simţ vă va îndeamna ca în faţa unei asemenea demonstrii de onoare jignită să daţi înapoi şi să vă spuneţi „Da, poate are şi el dreptate, nu or fi chiar toţi nişte ticăloşi – chiar şi matematic este imposibil ca sută la sută să fie corupţi! În mod cert mai sunt şi oameni cinstiţi prin politica asta a noastră şi poate acesta este unul dintre ei…”
Raţionamentul este corect. În nici o ţară din lume nu există corupţie absolută, aşa cum nu există nici onestitate absolută. Însă ce faci într-o ţară în care în 90% din cazuri astfel de replici ofuscate sunt rostite de politicieni care se potrivesc perfect prejudecăţilor şi temerilor noastre? Care exact pentru a face bani şi a se ţine de învîrteli au intrat în politică şi exact cu asta se ocupă toată ziua, pe banii noştri. Ne putem permite să fim îngăduitori cu o clasă politică care în general (a se citi, în majoritatea ei) este coruptă şi incompetentă, doar pentru a nu-i jigni pe cei 10% cinstiţi şi profesionişti?
Din fericire, ne aflăm într-un moment în care există un rărspuns la această dilemă. Suntem dispuşi să dăm credit tuturor politicienilor cinstiţi din această ţară, indiferent de partid, dacă şi ei sunt dispuşi să facă un gest care să demonstreze că nu merită să fie judecaţi la gramadă, că se distanţează de colegii lor care îşi folosesc funcţiile publice pentru a se îmbogăţi şi a-şi apăra privilegiile.
Un astfel de gest ţine de contextul creat de decizia recentă a Curţii Constituţionale prin care a fost blocată activitatea de control a Agenţei Naţionale de Integritate. Prin această decizie, politicienii sunt în continuare obligaţi să-şi depună declaraţiile de avere şi de interese, însă ele nu mai pot fi făcute publice. Cine are de câştigat? Evident, toţi demnitarii şi funcţionarii plătiţi din bani publici care au ceva de ascuns. Ei scapă nu doar de anchetele procurorilor, care puteau investiga, pînă acum, sursele veniturilor nedeclarate, dar şi de anchetele jurnaliştilor care nu de puţine ori au devoalat afaceri de corupţie plecând de la neconcordanţele din declaraţiile de avere. Implicit, toţi tâlharii de stat care au făcut averi jefuind banul public vor putea ţipa şi mai tare, mimând indignarea, de fiecare dată cînd cineva îi va lua la întrebări.
Singura armă împotiva lor se află în acest moment în mîna politicienilor cinstiţi, a acelei minorităţi care se simte nedreptăţită de generalizările opiniei publice, dar şi de concurenţa neloială a colegilor care urcă în ierarhiile politice şi de stat cumpărîndu-şi influenţa şi funcţiile cu bani murdari. Arma lor sunt tocmai declaraţiile de avere şi de interese. Cine va continua să le facă publice benevol, ignorând practic lovitura dată Agenţiei de Integritate de către Curtea Constituţională, îi va expune pe toţi cei ce au ceva de ascuns. Publicându-şi ca şi până acum situaţia averii şi a intereselor, cei ce nu îşi folosesc demnităţile în interes personal vor contribui determinant la însătoşirea elitei româneşti, prin impunerea unui standard de comportament public responsabil. Implicit, la următoarele alegeri, cetăţenii vor avea încă un criteriu la dispoziţie pentru a judeca dacă un anumit politician îşi asumă principiul transparenţei averii sau nu, dacă merită sau nu încrederea lor. Ar putea fi un indiciu important asupra intenţiilor unui candidat. Dacă doreşte să intre în Parlament într-adevăr pentru a susţine interesele celor care l-au votat, nu ar trebui să ezite nici o secundă în a-şi face publice proprietăţile şi interesele.
Pentru a sprijini acest proces de limpezire a apelor în politică şi administraţie, „Romania libera” va scrie începînd de astăzi, în mod constant, despre toţi cei ce îşi asumă un asemenea gest. De asemenea, pe pagina noastră de internet veţi putea consulta permanent lista celor care continuă să-şi facă publice declaraţiile de avere şi interese, acolo unde vom şi oferi spaţiu politicienilor care doresc să şi le posteze.
Pentru a nu transforma acest demers într-o platformă de publicitate înşelătoare, jurnaliştii „Romaniei libere” vor urmări constant dacă aceia care au anunţat ca îşi fac publice declaraţiile se vor şi ţine de cuvânt.
Înfrângerea ANI poate fi un bun prilej de afirmare pentru toţi cei ce vor să demonstreze că se poate face şi altfel politică în România: onest şi responsabil. O declaraţie de avere făcută publică benevol va cântări în ochii alegătorilor infinit mai mult decât una impusă prin lege.
