In regnul animal, unele specii isi asigura supravietuirea prin emiterea de sunete fioroase sau patrunzatoare, altele emana substante fie rau mirositoare, fie pline de noxe pentru a alunga animalele mai mari. Constat ca fenomenul este lesne intalnit si pe scena politica romaneasca.
Partidele, acut vulnerabile din cauza standardelor extrem de reduse ale conduitei lor politice, se vad nevoite a cauta alte si alte modalitati de eludare a oprobriului public. A cam trecut vremea anularii sau amanarii la nesfarsit a variilor scrutine, suprimarea fatisa a opozitiei constituie si ea o masura depasita – desi Romania continua sa ramana tara tuturor posibilitatilor din acest punct de vedere –, drept care se impun, de voie-de nevoie, strategii machiavelice. Acestea includ discreditarea politicii – actul politic urmand a fi prezentat drept joc murdar si ignobil, respingator pentru orice om cu respect de sine eventual interesat sa se implice direct. Ca atare, ori de cate ori mai apare un scandal de genul Orban sau Remes, specimenele noastre tac malc – cand alteori ar fi fost cuprinse de o sfanta si locvace indignare.
Este limpede ca se doreste anihilarea interesului tuturor cetatenilor care au sperat sau mai spera intr-o alta viata politica – caracterizata prin programe coerente, o bogata activitate parlamentara si democratie intrapartinica. Odata scarbiti, acesti oameni vor absenta, cu mare probabilitate, de la urne – miza si succesul stratagemei devenind vizibile in momentul publicarii rezultatelor viitoarelor alegeri parlamentare. Toate mesajele primite in ultima vreme de la prietenii si cunostintele mele din Romania confirma ca lumea s-a saturat de scandaluri politice, ca a devenit din ce in ce mai dezinteresata atat de desfasurarea evenimentelor, cat si de autorii aflati la originea celui mai recent scandal, inclusiv de motivele care au condus la declansarea sa.
Rog cititorul sa chibzuiasca o clipa asupra dezbaterilor banale, de regula gretoase, dedicate variilor aspecte politice. Seara de seara, aceste pseudodezbateri domina micile ecrane, astfel ca la un moment dat ajungi, inerent, sa te intrebi daca ele nu fac totusi parte dintr-o ampla strategie de ingretosare completa a cetatenilor fata de toate chestiunile de interes public. Degringolada de la recentul congres al PC va fi avut, neindoielnic, harul de a deziluziona o buna parte din sustinatorii acestei formatiuni si de a contribui, vrand-nevrand, la sictirul general. La o prima vedere, sumbra farsa petrecuta parea una profund umilitoare pentru Dan Voiculescu: a impus o marioneta drept succesor al sau, drept care jumatate din delegatii conservatori prezenti la congres au reactionat vehement, scenele haotice desfasurate amintind – potrivit unui blogger inzestrat cu umor – de vechile sketch-uri ale lui Benny Hill. Sa se fi simtit Voiculescu umilit in acele momente? Ma indoiesc. Pentru a face afaceri cu banii statului pe vremea comunistilor trebuia sa fi inzestrat, printre altele, cu o doza considerabila de tupeu; pentru a-ti dezvolta cu nonsalanta cariera astfel inceputa trebuie sa fi strain de orice sentiment de jena. Probabil ca singurul sau regret a vizat lipsa unor masuri efective, luate din timp pentru a opri tendintele opozitioniste inca din fasa. Agitatorii au fost, fireste, filmati "din fata si din profil" de slugile mogulului media, de unde se poate deduce ca vor trebui sa dea curand socoteala pentru revolta lor. Pana la urma insa, ziua congresului va fi reprezentat pentru Voiculescu doar o zi "normala" de lucru – fiind obisnuit sa-si joace rolul atat in fata unui public adulator, cat si a unuia ostil. Cat despre potentiale prejudicii aduse imaginii partidului, s-a vazut prea bine ca PNL si PSD nu dau bir cu fugitii, indiferent de grotescul comportamentului afisat de gazdele conservatoare. Marele pact impotriva presedintelui ramane principalul deziderat, iar in aceste conditii instrumentele de propaganda ale lui Felix sunt esentiale pentru viitoarele mesaje de inoculat publicului despre viciozitatea enorma a animalului politic Basescu comparativ cu restul menajeriei politice.
Atat timp cat Uniunea Europeana trebuia dusa cu presul, clasa politica autohtona era nevoita sa-si ascunda, macar partial, aviditatea si vulgaritatea. Dar cum Romania nu mai este, de-acum, subordonata Comisiei, precum a tinut sa precizeze Popescu Tariceanu saptamana trecuta, domnia revine insolentilor, incapabililor, mascaricilor si hotilor, fericiti cu totii ca poporul a ajuns sa se fereasca din calea lor, astfel ca pot ocupa nestingheriti si definitiv scena politica a tarii, abandonata de cetateanul de bun-simt.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
