Am sperat pana in ultima clipa ca liberalii nu vor lua o decizie pripita in cazul Boureanu. Daca prin alte partide se poarta excluderile pentru a scapa de incomozi, nu mi-am inchipuit ca PNL poate copia la indigo practicile antidemocratice si abuzive. Intr-un moment total nepotrivit, cand adversarul din opozitie se clatina exact din aceleasi motive, conducerea liberala s-a gandit sa-l scoata din teren pe un politician care si-a permis sa aiba un alt punct de vedere decat presedintele partidului, Calin Popescu Tariceanu. Suspendarea lui Cristian Boureanu pune intr-o lumina total nefavorabila imaginea PNL. Nu ma refer doar la consecintele negative asupra doctrinei liberale, ci si la efectele asupra pozitiei detinute de partid in Alianta D.A., aflata la guvernare. S-a trecut peste unele principii de etica si morala din cauza unor interese personale contrare asteptarilor electoratului. In definitiv, tanarul politician nu a lovit in partid atunci cand si-a permis sa critice in public un stil de lucru de conducere lipsit de pragmatism politic. Nu poate fi considerat un atac la statutul PNL faptul ca Boureanu nu a mai acceptat compromisurile premierului facute in numele partidului. In fond, liberalii au defilat cu steagul libertatii de exprimare fara retinere. Acum se dezic prin fapte reprobabile. Atat in relatia cu democratii, cat si cu diversi oameni de afaceri controversati, primul ministru a demonstrat o evidenta lipsa de retinere in luarea unor decizii in masura sa consolideze pozitia propriului partid in asa fel incat sa nu se ajunga sa se spuna ca liberalii au devenit remorca unor grupuri de interese si ca PD si-a impus punctele de vedere. Este o realitate trista, dar adevarata.
La randu-i, Mona Musca si-a facut si ea publica nemultumirea, cu argumente culese din practicile conducerii liberale, puternic inspirate din traditionalele masuri dictatoriale folosite de comunisti. Pana si pesedistii au inceput sa se fereasca de hotararile extreme dupa ce au constatat ca excluderile din partid nu au darul sa detensioneze situatia interna. La Pitesti, de exemplu, PSD ar fi avut ocazia sa pregateasca plecarea unor cadre din partid daca criticile virulente la adresa lui Nastase, Mitrea sau Geoana deveneau motive serioase pentru o eventuala despartire de politicienii in cauza. Nu spun ca lucrurile s-au incheiat aici, iar cei cu vocea tare nu vor avea de suferit. Nu pot sa cred ca staff-ul PSD va trece peste astfel de atacuri dezonorante pentru lideri, mai ales ca nu este prima data cand cei care conduc partidul sunt pusi la zid. Este posibil sa existe totusi o retinere. Este prea mare lupta pentru putere in PSD (Nicolae Vacaroiu a propus chiar organizarea unui nou congres pentru a vedea cine conduce partidul) pentru a da liber la excluderi care, recunosc, nu cred ca mai pot surprinde pe nimeni atat timp cat social-democratii se considera continuatorii practicilor comuniste.
Nu pun pe acelasi plan suspendarea lui Cristian Boureanu cu excluderea altor politicieni mai mult sau mai putin cunoscuti, insa sunt asemanari in ceea ce priveste razbunarea unor lideri atunci cand adevarul este facut public. Mijloacele folosite pentru pedepsirea celor care au avut alte pareri nu sunt demne de un partid cu aspiratii de lider absolut, asa cum se considera PNL. Mai degraba inclin sa cred ca se aluneca usor spre un comportament dictatorial, menit sa destabilizeze nu doar partidul ca identitate politica, dar mai ales alianta din care face parte. Daca in acest mod sunt promovate principiile democratiei, atunci sa ne mai mire de ce primul ministru l-a angajat consilier personal pe un individ care ii aplauda pe pesedisti la ultimele alegeri? Nu-i asa ca este dezonorant?
