Fermierii din sudul Spaniei nu vor să angajeze localnici, preferând străinii, mai ales românii, ceea ce face să se profileze spectrul xenofobiei, în condiţiile în care şomajul în regiune a ajuns la 27%, relatează New York Times, potrivit NewsIn.
“Fermierii de aici nu ne vor”, a spus Antonio Rivera Romero, din Puerto Serrano, care vrea acum să caute de muncă în Franţa. Rata şomajului în Andaluzia a atins 27%. Sectorul construcţiilor fiind practic mort, Rivera este în urmă cu ratele la bancă şi nerăbdător să lucreze din nou.
Însă spaniolii nu mai au acces la slujbele din agricultură, acestea fiind acaparate de români, polonezi şi marocani. Oficialii locali şi liderii de sindicat spun că Rivera are dreptate. Fermierii nu vor să ia muncitori spanioli, pentru că nu sunt siguri că ei vor lucra la fel de mult ca străinii, care sunt în acest sector deja de mulţi ani.
Până acum, doar 5% dintre angajaţii din agricultură de anul acesta sunt spanioli. “Spaniolii sunt furioşi. De ce iau oameni veniţi de departe, când noi, aici, avem nevoie de slujbe?”, a spus un lider de sindicat.
Situaţia lui Rivera nu este specială. Primarii din Andaluzia spun că localnicii vin la ei pentru a găsi de lucru. Unii nu vor să lucreze la ferme, spunând că este prea greu, dar mulţi ar accepta bucuroşi un astfel de loc de muncă. Primarii încearcă să îi convingă pe fermieri să angajeze localnici, dar, spre exemplu, din 450 de persoane care s-au înregistrat într-o localitate, nici una nu a primit un loc de muncă.
“Sunt îngrijorat de eventuala xenofobie şi sper că ea va putea fi evitată, pentru că Spania este, în mod tradiţional, o ţară ospitalieră”, a spus un primar.
Experţii spun că unii fermieri angajează străini pentru a profita de ei. Un lider de sindicat a declarat că 15-20 de cazuri de abuzuri grave sunt raportate anual, cazuri în care angajaţii nu au fost plătiţi sau nu primesc suficientă mâncare şi apă.
Însă, în majoritatea cazurilor, nu aceasta este motivul pentru care străinii sunt preferaţi. Pentru munca în zilele extrem de calde ale verii, fermierii se orienetază spre africani. Pentru culesul căpşunilor, preferă femeile. “Nu este ceva scris. Ar fi vorba despre discriminare. Însă aşa merg lucrurile”, spune un localnic. Şi salariile variază. Africanii primesc 30 de euro pe zi, pe când alţii pot câştiga şi 40 de euro.
Mulţi fermieri spun că au găsit o mână de lucru pe care se pot baza şi pe care nu îşi permit să o piardă. Diego Luis Rodriguez, care are nevoie de culegători de căpşuni lângă Huelva, a angajat câţiva localnici, însă majoritatea angajaţilor săi sunt străini şi nu vrea să renunţe la ei.
