Nu e o drama ca nu se mai citeste. E firesc ca literatura, sau orice alta forma batranicioasa de arta, sa nu mai spuna nimic – nimic adultilor, care nu au timp de prostii, chiar nu au (saraci sau bogati, toti muncim cam 10-12 ore pe zi, sase zile din sapte – "si in a saptea a dormit"), nimic adolescentilor, din alte motive.
Eu mai citesc romane, sa-l numim un fel de tic nervos cultural. Adica, nu mai asimilez mare lucru, e doar un fel de a-mi petrece timpul. Asa citesc multi oameni care o mai fac. Criticii literari mai citesc – pe fast-forward si de cele mai multe ori degeaba. Pentru ca nu mai au timp sa si inteleaga ceva si oricum au un fel de aparat bazat pe clisee, mimetism, concepte frantuzesti inghitite in clasa a 12-a, conditionari sociale etc. – aparatul lucreaza bine pentru ei.
In ce-i priveste pe adolescenti, e oricum mai bine pentru ei sa nu citeasca carti. Adolescentii care citesc sunt ciudati, lectura nu face nimic bun pentru ei si rau le face destul: ii autizeaza, le deformeaza perceptia despre sine si despre lume si alte lucruri oribile. Daca "adolescentii din ziua de azi" au norocul de a nu creste cu triada Noica-Cioran-Eliade, temperamentul lor dubios caci neformat ii impinge inspre alt gen de carti inutile pentru dezvoltarea personala – romanele "furioase", cartile facute pentru a fi produse-cult, distopiile de doi bani, ca "Fight Club". stiu din experienta proprie (am scris o carte si am putut primi cateva reactii de adolescent legate de ea) cat de usor pot fi pacaliti, cu cata induiosatoare inocenta inghit ei cuvinte goale gen "socant", "nonconformist" etc.
Orice om rezonabil isi da seama ca ar fi o cruzime inutila sa-l faci pe un adolescent sa mearga la opera. Chiar daca nu pare chiar asa, literatura (mainstream sau "underground") e o tortura aproape la fel de traumatizanta, credeti-ma.
