De noua ori au avut loc alegeri in Irlanda de Nord de la celebrul acord din Vinerea Mare, din 1998, si nu a folosit la nimic. Ieri a fost a zecea oara si tot nu e limpede de ce a fost nevoie de inca un scrutin.
In teorie, ar trebui aleasa o adunare legislativa cu 108 membri. Ultima oara cand s-a intamplat lucrul acesta a fost in 2003, dar membrii adunarii nu au stat impreuna nici macar o zi intreaga, darmite sa legifereze ceva.
Lucru si mai bizar, pe masura ce s-a abandonat recursul la violenta – IRA a anuntat in 2005 ca renunta la lupta armata -, atitudinile politice s-au radicalizat pe pozitii sectare. Astfel, nici o formatiune moderata catolica sau protestanta nu are vreo sansa. In schimb, Partidul Unionist Democratic (DUP) al reverendului Ian Paisley si Sinn Fein (aripa politica a IRA) vor obtine cele mai multe voturi, cu probabil aceleasi scoruri pe care le-au obtinut la parlamentarele din Marea Britanie din 2005: 30% pentru DUP si 24% pentru Sinn Fein.
Si acum intra in scena nebunia irlandeza: scopul declarat al acestor alegeri este impartirea puterii intre catolici si protestanti. Guvernul rezultat trebuie condus de doi oameni, cate unul de fiecare parte, acestia fiind Ian Paisley si Martin McGuiness. Acum cei doi sunt ca Soarele si Luna, ca Cezar si Pompei, ca Churchill si Hitler: nu exista nici un univers posibil in care ambii sa se afle in acelasi spatiu in acelasi timp, darmite sa guverneze impreuna. McGuiness este unul dintre liderii cei mai cunoscuti ai IRA, iar Paisley este descris drept varianta protestanta a ayatollahului Khomeini.
Si totusi alternativa este mai rea. Catolicii si protestantii au termen pana pe 26 martie sa ajunga la un acord. In caz contrar, Londra isi va asuma autoritatea asupra provinciei. Pentru Sinn Fein revenirea sub autoritatea Londrei ar fi un dezastru, iar pentru Paisley numai gandul ca Dublinul ar capata un cuvant de spus in afacerile Ulsterului ar fi suficient sa-i provoace un sir de atacuri de cord.
