De ani si ani facem anchete privitoare la Nobelul romanesc pentru literatura, Chestiunea tine oarecum de domeniul jenei si de aceea orice plusare intr-o asemenea directie parca ne face rau in loc sa ne faca bine. Daca revenim in cuprinsul acestei pagini cu o asemenea tematica riscanta o facem dintr-un motiv foarte simplu: vorbim despre Nobel, dar habar n-avem care sunt elementele tehnice care stau la baza unei asemenea accedari. Cu alte cuvinte, nu stim care sunt institutiile abilitate sa faca o asemenea propunere si in al doilea rand nu stim care este grila de criterii potrivit careia un autor este selectat pentru a fi in cele din urma propus.
Si ar mai trebui spus ceva extrem de important. In urma cu trei ani am vorbit cu dna Birgitte Trotzig, venita in Romania gratie demersurilor facute de poeta Gabriela Melinescu. Dna Trotzig a fost secretar al juriului Nobel si cunoaste in amanunt in ce fel functioneaza. De la domnia ei am aflat urmatoarele lucruri. Juriul Nobel primeste anual din toata lumea zeci de propuneri, dar nu aceasta este problema. Cu alte cuvinte, o tara poate trimite la Stockholm tot ce vrea, aceasta insa nu reprezinta adevarata nominalizare la premiul Nobel. Astfel, se face frecvent greseala de a crede ca o asemenea propunere ar fi echivalenta nominalizarii si, evident, cel propus se afla in al noualea cer. Vorbind atunci cu dna Trotzig si intreband-o daca are cunostinta de vreun scriitor roman care a fost trecut pe lista nominalizarilor de catre juriul Nobel, domnia sa mi-a spus ca acesta este un secret respectat de toti membrii juriului si deci nu poate sa-mi dea nici un nume. Acest lucru nu priveste doar Romania, ci orice tara de pe glob unde exista scriitori mai mult sau mai putin valorosi. De aceea, am si intitulat acel scurt interviu Nimic despre Nobel. Si acum pot spune acelasi lucru. D.S.
