"De ce democratia? Intrebarea pare la prima vedere pur retorica. La 18 ani dupa evenimentele din decembrie 1989, botezate in graba "Revolutie", Romania este membra a Uniunii Europene. Asta inseamna, in principiu, ca problema este rezolvata.
si asa e. Asa e daca vorbim despre dezbaterea asupra sistemului politic, deci asupra modelului de societate ales de romani. Asa e daca ne oprim la decorul clasic al democratiei (presedinte,
guvern, parlament) si la modul
de functionare al acestor institutii. "
Situatia o fi oare aceeasi daca vorbim despre democratia in viata de zi cu zi? Despre modul in care ea s-a instalat in mentalul colectiv? Despre felul in care este pusa in aplicare – prin interactiune? – de catre cetateni si institutii? Aceste intrebari NU sunt retorice. Calitatea democratiei depinde de modul in care raspundem la ele. Iata cum apare ideea unei emisiuni care incearca sa raspunda la intrebarea: de ce democratia?
Vorbim aici de educatie civica. Chiar in sensul nobil al cuvantului nu este tocmai o emisiune de prime-time, in nicio tara din lume. Dar este
cu siguranta o obligatie a unei televiziuni – serviciu public. Mai putin preocupata de rating si mai degraba de calitatea programelor sale. Mai mult de educatie si de cultura decat de emisiuni de divertisment. O televiziune mai mult educativa decat comerciala.
Desigur, as putea fi taxat de naivitate, in ciuda lungilor ani de experienta pe care ii am in mass media din Franta. Am si vazut protestele: vine francezul asta, fie el de origine romana, sa ne arate cum e cu democratia in Liberia sau in China? Da’ ce, noi nu stim? Nu suntem in Uniunea Europeana?
Raspunsul e simplu: oriunde si orice am fi, greci, francezi, romani sau liberieni, gasim intotdeaunua mai democrati decat noi, chiar in tari dictatoriale. Daca emisiunea propune reportaje in Pakistan, Rusia sau Egipt, asta nu inseamna ca aceste tari reprezinta modele democratice. Inseamna numai ca tematicile evocate in emisiune pot surveni oriunde si in special in Romania.
Asta inseamna ca democratia poate fi traita si adusa la nivelul fiecarui om. Nu este rezervata exclusiv mai marilor tarii respective, alesii neamului, responsabilii locali sau imbogatitii peste noapte, fie ei "latifundiari" sau finantatori de cluburi de fotbal.
Am inceput cu un portret al primei femei alese presedinte intr-o tara africana. Ce avem noi cu femeile africane, m-ati intreba? Nimic! Vreau numai sa stiu daca am putea avea in locul sau dupa Traian Basescu o Elena Udrea, o Norica Nicolai, o Lavinia sandru, o Doina Cornea? Sau poate Elena Basescu drept presedinte?
De fapt nu ma intereseaza atat de mult cine ar putea fi presedinte, ci daca Romania este gata pentru o sefa de stat. Daca da, ar fi normal… si nu va asteptati de la mine sa aplaud. Bravo! Ce bine, Romania a intrat in randul natiunilor civilizate. Dupa parerea mea, foarte putine tari din lumea asta nu fac distinctie de gen in politica.
Deci, in principiu, raspunsul este nu. Aici e miezul problemei si, deci, dezbaterea devine pasionanta. De ce nu suntem gata? Pentru ca nu avem o clasa politica matura? Pentru ca Elena Udrea e prea sexy si Doina Cornea nu e destul? Pentru ca politica e mult mai grea pentru femei decat pentru barbati? Iata de ce, in emisiunea noastra, am ales sa completam filmul documentar cu o dezbatere deschisa tuturor. Va invit asadar sa va inscrieti pe site-ul www.tvr.ro. stiu, e o mica birocratie dar, in acelasi timp, singurul mod de a dialoga cu voi, de a va cunoaste opiniile si de a va invita sa participati la viitoarele noastre dezbateri.
Opinia voastra este foarte importanta in ochii nostri. Televiziunea publica trebuie sa insemne televiziunea publicului. Un post cu meciuri de fotbal si cu varietati, dar si cu emisiuni care dau de gandit si de discutat.
Am avut privilegiul de a fi primul jurnalist strain care a intrat in Romania in decembrie 1989. Ziua povesteam francezilor cum e cu revolutia romana. Noaptea, discutam cu prietenii romani despre democratia occidentala. Sincer sa fiu, nu m-as fi gandit niciodata ca, optsprezece ani mai tarziu, voi modera un ciclu de emisiuni consacrate democratiei, exact la acelasi post de televiziune. Daca ar fi sa fiu pretentios, as sustine ca este vorba de un simbol. Prefer insa sa numesc acest traseu personal drept un rezumat al Europei de dupa razboi. Am plecat de la un punct si am ajuns la un alt punct, initial ireconciliabil cu primul. Fostele paralele au sfarsit prin a se intersecta. De ce? Multumita democratiei.
