Este o cladire din Piata Palatului (actualmente Piata Revolutiei) pe langa care treceti si poate nici nu o observati. Poate zilele care au trecut v-au atras macar atentia fantanile arteziene care functionau in fata acestei cladiri. Bucurati-va de susurul apei, ridicati putin privirea si veti vedea “Palazzo”, cladirea despre care vreau sa va povestesc putin.
Dar, pentru asta, trebuie sa va duc inapoi in timp, in 1944, in luna august, cand bombardamentele menite a distruge Palatul Regal devasteaza intreaga zona, facand ca mult timp aceasta piata sa ramana indurerata si nerezolvata din punct de vedere urbanistic. Abia in 1954 Municipalitatea se hotaraste sa faca ceva in acest sens si ii comanda arhitectului Richard Bordenache o rezolvare arhitecturala care sa mascheze calcanele cladirilor de pe Calea Victoriei de langa disparusera suratele lor. Atunci ia nastere proiectul “Palazzo”, cum a fost denumita cladirea multa vreme de catre arhitecti.
“Palazzo” era gandit in amanunt: fatada sa de inspiratie clasica trebuia sa inchida, dar sa si anime Piata Palatului. Inspiratia – cladirile care mai ramasesera in picioare dupa bombardament. De aceea, in fata cladirii au fost gandite bazine cu apa, un sistem de iluminat nocturn si – putina lume stie – trei grupuri statuare care sa fie amplasate in cele trei nise ale fatadei si care nu s-au mai realizat niciodata. Cladirea este terminata in a doua jumatate a anilor ’50 dar, in ciuda frumusetii sale, se pierde in anonimat. Si asta nu din cauza faptului ca ar fi nereusita, ci din cauza luminii. Mai exact spus, lumina soarelui. Fiind orientata spre nord, aceasta fatada nu este luminata niciodata direct de razele soarelui, ceea ce o face sa para plata, in ciuda reliefului puternic al elementelor arhitecturale ce o compun. Am aflat acest lucru in vremea facultatii si, trebuie sa recunosc, nici nu observasem cladirea pana atunci. Abia atunci m-am oprit langa ea si am vazut cat de ingusta este ea (ma refer la latura dinspre Calea Victoriei) si cat de diferita de blocul din care parea ca face parte (desi ii preia liniile fatadei)!
Multa vreme, pe cornisa ei trona un carucior supradimensionat, facand reclama nu-stiu-carui supermarket. Slava Domnului ca a fost luat de acolo. Reclama de acum este mult mai discreta si parca nu stirbeste prea mult din frumusetea micului “Palazzo”, proaspat… renovat. Zic “… renovat” pentru ca fatada a fost pur si simplu varuitra, in loc sa se curete placajul original din piatra. Pacat!
Totusi, va invit ca atunci cand treceti prin Piata Palatului, sa priviti “Palazzo” si sa va bucurati de liniile lui armonioase.
