Cu exceptia Macedoniei, care a plecat trantind usa, summitul de la Bucuresti le-a fost pana la urma prielnic tuturor participantilor. Doi noi membri in NATO (Croatia si Albania), un membru pe jumatate (Macedonia) si doua promisiuni facute unor tari carora li se recunoaste vocatia atlantica (Ucraina si Georgia). Influenta Statelor Unite si Rusiei s-a facut inca o data resimtita in Europa. Washingtonul dorea ca Ucrainei si Georgiei sa li se faca o promisiune ferma, pe cand Rusia insista ca promisiunea sa ramana vaga in privinta orarului. Zis si facut! Presiunea Rusiei si rezistenta Europei Occidentale au facut ca Ucrainei si Georgiei sa li se ofere doar promisiuni, si nu semnarea imediata a unui Plan de Actiune pentru Aderare. Tot asa, George Bush ceruse ca prezenta militara occidentala in Afganistan sa fie mentinuta si ca aliatii sa-si imparta povara operatiunilor militare. si asta s-a hotarat, Rusia oferind chiar ca teritoriul sau sa poata fi folosit de NATO pentru transporturi umanitare sau civile. Bush i-a mai facut pe membrii vechi ai NATO sa accepte si proiectul viitorului scut antiracheta ce va fi instalat in Polonia si in Cehia. De data asta, nu numai ca "Europa veche" a acceptat proiectul, dar in comunicatul final se saluta "contributia esentiala la protectia aliatilor" adusa de acest "scut" pe care majoritatea europenilor nu-l doreau.
In toate aceste puncte in care a obtinut castig de cauza – extinderea NATO, intarirea operatiunilor militare din Afganistan, acceptarea proiectului scutului antibalistic – Washingtonul a fost sprijinit de est-europeni si de fiecare data a trebuit infranta rezistenta tarilor Europei Occidentale. Acestea isi spuneau ca relatiile cu Rusia sunt oricum incordate, in urma recunoasterii independentei Kosovo de catre majoritatea membrilor NATO. Daca se adauga la asta faptul ca Europa depinde de gazul rusesc, reticentele Frantei, Germaniei sau ale tarilor din Benelux devin usor de inteles. In final, pana si Putin a plecat multumit, luandu-si ramas bun de la liderii tarilor Aliantei, dar spunand ca ramane, totusi, preocupat de permanenta extindere a NATO, pe care el o vede ca pe o amenintare impotriva Rusiei. Un discurs rodat si linistitor, pe care NATO si "vechea Europa" il cunosc foarte bine.
