Ar fi, fara indoiala, interesant de aflat ce i-ar scrie un timiso-rean, acum, in pragul integrarii europene, lui Mos Craciun. Precizare: persoana in cauza nu trebuie sa fie neaparat copil, poate fi oricare dintre noi, indiferent de anii care au trecut peste fiecare. Un exercitiu de imaginatie absolut necesar, numai daca ne uitam putin afara prin geamurile apartamentelor in care locuim.
Asadar, draga Mos Craciun – spune cetateanul Timisoarei in epistola sa – rogu-te ajuta-ne sa reparam mai repede drumurile, astupa-ne gropile, curata-ne cartierele de gunoaiele care ne pandesc la tot pasul. Scapa-ne de mizerie! Acesta ar putea fi lait-motivul unei cereri firesti, care sa ajunga in Laponia, la Mos Craciun. Numai ca, pana la Mos Craciun, parafrazand, te mananca… spiridusii.
La noi, in Timisoara, Mos Craciun imbraca nu costumul rosu, cu care suntem obisnuiti, ci unul cumparat de prin te miri ce magazine occidentale. Sunt de firma si contin, neaparat, cravata, iar purtatorii lor sunt cei mai mari si mai tari in administratia locala si judeteana.
Cat despre spiridusi, acestia se invart si-si baga nasul mai ales prin firmele cu care autoritatile au de-a face in ceea ce se cheama tehnic „reabilitarea infrastructurii”.
Se pare ca Mosul e lucrat chiar din „interior”, din moment ce nici vraja cu care este investit nu poate accelera procesul ce pare perpetuu de a avea si noi, in sfarsit, drumuri mai bune, curatenie mai multa sau gropi mai putine.
Ori, poate, scrisoarea timisoreanului catre Mos a fost ratacita de te miri ce firma de curierat rapid si s-a pierdut pe „traseu”. Eu, insa, daca as fi in postura de a-i scrie Mosului, as mai cere ceva pentru Timisoara: sa-i impace odata pe alesii comunitatii. Sa nu mai fim martori ai certurilor ca la usa cortului, sa nu mai fim nevoiti sa ne acoperim urechile cand auzim invectivele din sedintele Consiliului Local sau ochii atunci cand vedem „alesi” care-si fac publicitate pe banii contribuabililor de dragul unei opozitii iluzorii.
L-as ruga pe Mos Craciun sa-i concilieze si l-as implora sa-i puna la munca! Daca vor sa aiba un oras de cinci stele nu e nevoie doar de organizarea unui Revelion cum „n-a vazut Parisul”. E nevoie ca in celelalte 364 (sau 365, dupa caz) de zile din an sa-si suflece manecile si sa se puna pe treaba.
Sa nu mai tolereze lenea, minciuna si trasul chiulului si sa puna la munca exact acele firme care vor sa munceasca. Sa nu se mai uite la comisioanele care le-ar putea reveni din cine stie ce afaceri si sa se gandeasca la planetarele sau… pingelele timisoreanului de rand.
Pentru ca, sunt sigur, chiar si Mos Craciun vrea ca Timisoara sa fie, intr-adevar, un oras de cinci stele, asa cum ni-l dorim cu totii. Si, nu in ultimul rand, daca-mi este permis, i-as cere Mosului sa mai aduca ceva timisorenilor: un titlu de campioana pentru „Poli”, chiar daca acesta pare acum iluzoriu. Pentru ca – vorba imnului- in ciuda tuturor neajunsurilor din viata locuitorilor urbei de pe Bega, „in toata lumea, si-n toata tara, nu e niciunde ca la Timisoara!”.
