» Astazi se implinesc 20 de ani de la tragedia scufundarii navei "Mogosoaia", in care si-au pierdut viata 216 persoane.
» Desi Securitatea a incercat sa ascunda accidentul naval, "protectia informativa" a fost dinamitata de publicarea la "Mica publicitate" a paginilor intregi de ferpare care au prezentat dimensiunile dezastrului.
Astazi se implinesc 20 de ani de la una dintre cele mai mari tragedii maritime din istoria Romaniei: scufundarea navei "Mogosoaia", care s-a soldat cu moartea a 216 persoane. Capacitatea navei era de 160 persoane, dar la bord erau 213 pasageri si 9 membri ai echipajului. La ora 8.10, "Mogosoaia" a plecat de la Palatului Navigatiei spre satul Grindu, situat in aval de Galati, pe malul tulcean. Majoritatea pasagerilor erau rude ale celor din Grindu, care mergeau sa mai petreaca o duminica in familie inainte de inceperea anului scolar sau sa pregateasca culesul viilor. In cursa spre Grindu, nava a facut o escala la Dana 46 din Portul Bazinul Nou. In momentul in care "Mogosoaia" a iesit din port, la Mila 79, pentru a vira pe senalul navigabil, s-a produs coliziunea cu convoiul bulgaresc format din impingatorul "Petar Karamincev" si sase barje, cu o lungime de totala de 191 metri, ce naviga in amonte, spre Russe.
Comandantul "Mogosoaiei", Ion Postolache, a incercat sa evite coliziunea, a pus motoarele pe "toata viteza inapoi" si a incercat o eschiva spre stanga. Tardiv si cei de pe "Petar Karamincev" au incercat sa "franeze" inaintarea convoiului, punand motoarele pe "toata viteza inapoi". Dar coliziunea nu mai putea fi evitata. "Mogosoaia" a fost lovita in bord, s-a inclinat si s-a rasturnat, scufundandu-se la adancimea de 20 de metri. Doar 16 pasageri au reusit sa se salveze.
Ceausescu a vrut sa musamalizeze accidentul
Puterea comunista a incercat sa ascunda producerea tragediei cu 216 victime, pentru ca socul mediatic avea efecte negative asupra incercarilor puterii de la Bucuresti de a se salva de sub tavalugul schimbarilor din Europa de Est. Nicolae Ceausescu chiar nu avea nevoie de un astfel de "cartof fierbinte" cu numai doua luni inainte de Congresul al 14-lea, asa ca a preferat "happeningul" propagandistic.
Pe 10 septembrie, Ceausestii trebuiau sa plece de la Neptun la Iasi, unde urmau sa patroneze deschiderea anului scolar. Dupa cateva ore de la scufundarea nave, Nicolae si Elena Ceausescu au survolat zona, indreptandu-se catre Iasi, dar nu au oprit. Cartierul Badalan, situat langa Portul Bazinul Nou, devenise teatrul unei agitatii fara precedent.
Pe strazile de obicei pustii circulau in mare viteza zeci de Dacii, cu "numar mic", din trei cifre. Intrasera in actiune securistii, care trebuiau sa asigure protectia informativa a zonei. La operatiune au fost adusi si securistii din Braila, Vrancea si Vaslui. santierul naval, Portul Bazinul Nou, in general malul Dunarii fusesera intesate cu securisti. Dispozitivul de protectie informativa a fost mentinut si in zilele urmatoare, pentru ca nimeni sa nu fotografieze ce se intampla la locul accidentului. Dar nu aveau cum sa ascunda tragedia, care in seara de 10 septembrie a fost anuntata de "Europa libera" si "Vocea Americii".
Stire de 17 randuri
Dupa cateva zile, in ziarul local, "Viata Noua", a aparut, in coltul din stanga jos al paginii 2, langa "informatii sportive", un anunt compus in laboratoarele propagandei. In cele 17 randuri ale anuntului "Accident naval pe Dunare" se vorbea despre coliziunea celor doua nave si salvarea a 18 persoane, cu precizarea ca "operatiunile de salvare continua". Asadar, operatiunile de salvare continuau, in timp ce o mare parte din cele 216 victime erau inmormantate. Eforturile puterii comuniste de a ascunde producerea tragediei au esuat, pentru ca ziaristii de la "Viata Noua" au dat unda verde anunturilor de la rubrica de "Decese" din pagina de mica publicitate, care prezentau dimensiunile tragediei mai bine decat orice alte relatari cenzurate.
Daca in mod obisnuit acolo erau cateva ferpare, acum anunturile se intindeau pe pagini intregi. Unele ferpare anuntau disparitia unor familii intregi sau moartea a noua membri ai aceleiasi familii. Imaginile paginilor pline de ferpare impresioneaza si astazi. Dupa 1990, a fost data o statistica oficiala a famililor disparute in tragedia scufundarii navei "Mogosoaia". Familii disparute: toti membrii – 9 familii; ambii parinti – 6; mama si copiii – 4; tata si copiii – 3; In aceasta tragedie si-au pierdut viata 45 de copii.
» Cosmarul din apele Dunarii
Unii dintre cei care au reusit sa se salveze povestesc cum in timp ce nava se scufunda se auzeau din ape strigatele disperate ale celor ramasi captivi in saloanele navei. Multi dintre ei au avut parte de o moarte groaznica. Lenta. Nu toate compartimentele au fost inundate imediat, aerul a ramas prins ca sub un clopot si au mai supravietuit cateva zeci de minute sau ore, sperand, cu disperare, ca ar putea fi salvati.
Au fost probabil clipe dureroase, in care parinti si copii au murit imbratisandu-se. Scafandrii care au ajuns la epava povestesc scene de cosmar: "Am ajuns pe fundul Dunarii, la o adancime de circa 24-26 de metri. Imaginea pasagerului "Mogosoaia" era una de cosmar. La geamurile navei am zarit trupurile inlantuite ale pasagerilor. N-o sa le uit niciodata, pe fetele lor se intiparise spaima mortii. Implorau parca sa iasa la suprafata, sa grabim operatiunea…", povestea scafandrul Sandel Bora, care nu putea sa uite scenele de cosmar nici dupa 17 ani de la producerea acelei tragedii.
