Preşedintele francez François Hollande, cancelarul german Angela Merkel, preşedintele rus Vladimir Putin şi cel al Ucrainei, Petro Poroşenko, s-au reunit ieri după-amiază la Minsk, pentru discuţii având ca miză viitorul Donbasului, regiune din estul ucrainean aflată în război, în care Moscova susţine – neoficial, separatiştii cu armament şi combatanţi, numărul victimelor depăşind 5.000 de persoane. Şansele unui acord de pace sunt diminuate de luptele din teren, din ce în ce mai violente, cărora le cad victime civili, al căror număr creşte cu fiecare zi, deşi presa rusă evoca un acord de armistiţiu înaintea întâlnirii „celor patru“
Reuniunea de la Minsk a fost pregătită de săptămâna trecută, după vizita la Moscova a Angelei Merkel şi a lui Hollande, care au prezentat liderului de la Kremlin o propunere de rezolvare a conflictului din estul Ucrainei. Putin a fost între timp în vizită la Cairo, unde a adus un cadou simbolic – un Kalaşnikov – şi a repetat că occidentalii sunt de vină pentru ceea ce se petrece în prezent în Ucraina, şi anume „lovitura de stat“ contra fostului preşedinte pro-rus, Viktor Ianukovici.
Angela Merkel a fost prezentă luni la Washington pentru a discuta cu preşedintele Obama problema gravă din Ucraina şi a încercat să îşi convingă interlocutorul american că iniţiativa diplomatică franco-germană ar trebui susţinută fără ambiguitate şi fără reticenţă, pentru că ar putea fi ultima şansă de a se evita o escaladă periculoasă în Europa, „un risc de război total la doar trei ore de zbor față de Paris“, după cum avertiza Laurent Fabius în Adunarea Națională a Franţei. Liderul de la Casa Albă a precizat că lumea nu poate „rămâne cu braţele încrucişate“ şi să permită redesenarea frontierelor Europei cu arma, dar a acceptat să aştepte rezultatele reuniunii de la Minsk înainte de a lua o decizie de livrare de arme Kievului.
Discuţiile dintre Merkel şi Obama chiar înaintea reuniunii de la Minsk ilustrează dificultatea democraţiilor occidentale de a-l convinge pe autocratul rus să înceteze o agresiune pe care continuă să o nege. Înaintea întâlnirii celor patru lideri în capitala Belarusului, un antreprenor german preciza că „Rusia nu respectă decât limbajul forţei. Nimic altceva nu funcţionează“.
Merkel şi Hollande au venit la Minsk „pentru a încerca până la capăt“ să găsească o soluţie diplomatică la criza ucraineană, o ultimă şansă acordată păcii înaintea unui „război total“ la frontierele estice ale UE.
Diplomaţia, boicotată de luptele violente
În timp ce previziunile unui posibil acord de pace în Ucraina sunt deja pesimiste, recentele lupte din Kramatorsk şi Mariupol au diminuat şi mai mult şansele. În ultimele 24 de ore, separatiştii pro-ruşi au lansat unele dintre cele mai violente lupte din cele două luni de război şi au luat cu asalt o garnizoană a guvernului. Kievul a anunţat uciderea a 19 soldaţi în cursul unei zile în atacul separatiştilor asupra nodului feroviar de la Debalţeve, un loc strategic ce le-ar permite legătura între principalele lor bastioane.
Cancelarul german a subliniat mereu că mizează pe o soluţie diplomatică, a respins opţiunea livrărilor de arme Ucrainei şi se bazează pe mijloacele de presiune ale sancţiunilor politice şi economice contra Rusiei.
Pe masa întâlnirii de la Minsk se află cinci puncte-cheie ce vizează încetarea urgentă a războiului derulat de luni de zile la frontiera estică a Uniunii Europene. Negocierile nu sunt primele, dar cele anterioare nu au dus la obiectivul dorit de europeni, ci doar la cel dorit de Putin. Nici o încetare a focului în regiunea estică a Ucrainei, controlată de separatiştii pro-ruşi, nu a durat mai mult de câteva zile.
În negocierile din capitala statului Belarus contează interesele reale ale uneia şi alteia dintre părţi în acest dosar, deşi viitorul regiunii rămâne centrul discuţiilor. În timp ce Guvernul de la Kiev a afirmat deja de mai multe ori că acceptă o anume descentralizare care ar oferi o autonomie parţială regiunilor din Est, separatiştii susţinuţi de Moscova vor să meargă mai departe, vor independenţă şi un teritoriu mai mare. Inacceptabil pentru Kiev, care refuză să-şi vadă din nou teritoriul amputat după anexarea – nerecunoscută – a Crimeii de către Rusia în primăvara trecută.
Problema frontierelor
Un punct major în viitorul Donbasului este problema frontierelor, pentru că respectarea unui statut, oricare ar fi el, al regiunilor Doneţk şi Luhansk nu este posibilă decât cu frontiere garantate ca sigure. Cu alte cuvinte, Kievul doreşte să-şi vadă frontiera de est respectată de Rusia. O garanţie care nu este posibilă decât cu un control riguros operat de grănicerii ucraineni sau de o instanţă internaţională, ca OSCE. Preşedintele Poroşenko, aflat sub presiunea naţionaliştilor care îl acuză de pierderea teritoriilor din Est, a insistat pentru trimiterea de arme pentru ca armata să poată face față agresiunii separatiştilor. În ce îl priveşte pe Putin, el continuă să susţină că acest conflict este pur ucrainean şi cere negocieri directe între Kiev şi separatişti, respingând orice responsabilitate a Moscovei. În contextul crizei din Ucraina, el a precizat că Rusia va continua o politică externă independentă. La Minsk, observatorii arată că nu sunt dovezi că Putin ar putea ceda şi s-a văzut până acum cum Kremlinul a rezistat presiunilor internaţionale, ignorându-le.
Separatiştii, care în ultimele săptămâni au fost „alimentaţi“ cu noi forţe combatante şi cu arme şi material militar, sunt decişi să continue luptele, anunţând că vor 15% din teritoriul Donbasului, faţă de cele 7% pe care le controlează în prezent. Luptele din ultimele zile pot duce la căderea punctelor strategice Debalţeve şi Mariupol, ceea ce ar însemna că armata ucraineană a pierdut partea sudică a regiunii, iar Rusia obţine un culoar pentru a lega Crimeea. Mediile serviciilor secrete occidentale relevă că la frontiera ruso-ucraineană, aproape în fiecare seară trec arme şi trupe pentru separatişti.
