Din moment ce negociatorii şi miniştrii din Statele Unite şi alte 11 ţări de pe cercul Pacificului se întâlnesc în Atlanta într-un efort de a finaliza detaliile noului şi amplului Parteneriat Trans-Pacific (TPP), o analiză sobră e justificată. Cel mai mare acord regional de comerţ şi investiţii din istorie nu e ceea ce pare a fi.
Veţi auzi multe despre importanţa TPP pentru „comerţul liber”. În realitate, este un acord pentru gestionarea relaţiilor de comerţ şi investiţii ale membrilor săi în numele celor mai puternice lobby-uri de afaceri din fiecare ţară. Nu vă lăsaţi păcăliţi. Este evident din principalele probleme nerezolvate, asupra cărora negociatorii încă se tocmesc, că TPP nu este despre comerţ „liber”.
Noua Zeelandă a ameninţat să iasă din acord din cauza modului cum realizează Canada şi SUA comerţul cu produse lactate. Australia nu e mulţumită cu modul cum SUA şi Mexic realizează comerţul cu zahăr. Iar SUA nu este mulţumită de modul cum Japonia realizează comerţul cu orez. Aceste industrii sunt susţinute de importante blocuri de vot din ţările respective. Şi reprezintă doar vârful aisbergului în ceea ce privește modul în care TPP va avansa o agendă care, de fapt, este în contradicție cu comerțul liber.
Pentru început, să luăm în considerare doar ceea ce va realiza acordul în vederea extinderii drepturilor de proprietate intelectuală pentru marile companii farmaceutice, aşa cum am aflat din versiunile scurse către public ale textului de negociere. Cercetarea economică demonstrează clar că astfel de drepturi de proprietate intelectuală determină ca cercetarea să fie slabă, în cel mai bun caz. Și nu există nici o dovadă pentru varianta opusă. Când Curtea Supremă a invalidat patentul Myriad pentru gena BRCA, decizia a determinat o explozie de inovaţie care a rezultat în apariţia unor teste mai bune la preţuri mai mici. Provizioanele impuse de TPP ar restrânge competiţia deschisă şi ar ridica preţurile pentru consumatori în SUA şi în toată lumea – o anatemă pentru comerţul liber.
TPP ar gestiona comerțul cu produse farmaceutice printr-o varietate de modificări de reguli aparent misterioase pe probleme precum „brevet”, „exclusivitatea datelor” și „biologie”. Drept urmare, companiilor farmaceutice li se va permite să-şi extindă – uneori aproape la infinit – monopolurile asupra medicamentelor patentate, să scoată genericele mai ieftine în afara pieţei şi să blocheze cu anii competitorii „biosimilari” care doresc să introducă noi medicamente.
Acesta este modul prin care TPP va administra comerţul din industria farmaceutică dacă SUA îşi va impune punctul de vedere. Într-un mod similar, gândiţi-vă cum speră SUA să folosească TPP ca să administreze comerţul pentru industria tutunului. De decenii, companiile americane din domeniu au folosit mecanismele procesuale create pentru investitorii străini prin acorduri similare TPP pentru a lupta cu reglementările menite să reducă flagelul fumatului. Sub aceste sisteme de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, investitorii străini au câştigat noi drepturi de a da în judecată guvernele naţionale pentru a obţine un arbitraj privat pentru reglementări pe care ei le văd ca diminuând profitabilitatea estimată pentru investiţiile lor. Interesele corporatiste internaţionale au proclamat necesitatea acestor sisteme de soluţionare a litigiilor pentru protecţia drepturilor de proprietate acolo unde lipsesc domnia legii şi instanţele credibile. Dar argumentul este un nonsens. SUA caută să impună acelaşi mecanism într-un megaacord similar cu Uniunea Europeană, Parteneriatul Transatlantic de Comerţ şi Investiţii (TTIP), deşi există puţine dubii cu privire la calitatea sistemelor legale şi judiciare ale Europei.
Desigur, investitorii – oriunde se află ei – merită protecţie față de expropriere şi reglementări discriminatorii. Dar sistemele menţionate de soluţionare a litigiilor merg mult mai departe. Obligaţia de a compensa investitorii pentru pierderile din profitul estimat poate şi a fost aplicată chiar şi acolo unde regulile nu sunt discriminatorii, iar profiturile sunt făcute din acţiuni care fac rău publicului.
Philip Morris Internaţional are în portofoliu astfel de procese împotriva Australiei şi Uruguayului (care nu este partener TPP), state care au cerut ca ţigările să aibă etichete de avertizare. Canada, sub ameninţarea unui proces similar, a renunţat cu câţiva ani în urmă la a mai introduce etichete de avertizare similare.
Având în vedere vălul de secretomanie care înconjoară negocierile TPP, nu este clar dacă tutunul va fi exclus din unele aspecte ale sistemelor de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat. Oricum, chestiunea mai largă rămâne. Astfel de provizioane fac mai dificil pentru guverne să-şi realizeze funcţiile lor de bază, respectiv protejarea sănătăţii şi siguranţei cetăţenilor, asigurarea stabilităţii economice şi salvarea mediului. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă aceste provizioane ar fi fost în vigoare când efectele letale ale azbestului au fost descoperite. În loc să fie închise fabricile şi să le forţeze să-i compenseze pe cei afectaţi, guvernele ar fi trebuit să-i plătească pe producători ca să nu le omoare cetăţenii. Contribuabilii ar fi fost loviţi de două ori, prima dată prin plata pentru problemele de sănătate cauzate de azbest, apoi pentru compensaţiile alocate producătorilor pentru pierderile lor de profit apărute în momentul când guvernul a intervenit pentru a reglementa acest produs periculos. Nu ar trebui să surprindă pe nimeni că acordurile internaţionale ale Americii au ca rezultat comerţul controlat, nu liber. Asta se întâmplă când procesul luării deciziilor este închis către acţionarii non-business, dar şi către reprezentanţii poporului din Congres.
———-
Joseph E. Stiglitz, laureat Nobel pentru economie şi profesor universitar la Universitatea Columbia, a fost preşedinte al Consiliului Consilierilor Economici al preşedintelui Bill Clinton şi a activat ca vicepreşedinte senior şi economist-şef al Băncii Mondiale.
Adam S. Hersh este economist senior la Institutul Roosevelt şi profesor invitat la Iniţiativa pentru Dialog al Politicilor al Universităţii Columbia.
